Parintii permit copiilor lor sa faca ceea ce vor, bazandu-se pe faptul ca toti copiii au o curiozitate naturala innascuta care ii va face sa caute si sa acumuleze cunostinte. Persoanele care sunt adeptele unschooling-ului sustin ca celor mici ar trebui sa li se permita sa isi stabileasca singuri ritmul propriu de invataare, precum si sa citeasca doar carti pe teme pe care le considera interesante si necesare.

Problema este nu doar ca acesti copii nu merg la scoala, dar nici macar nu sunt scolarizati acasa. Cum ar putea un parinte care este la serviciu 8 ore pe zi sa isi supravegheze copilul si sa se asigure ca cel mic chiar citeste?
Ii copiem pe americani, insa realitatea lor arata ca cea mai mare parte dintre copiii care stau acasa nu sunt incurajati sa citeasca, sa participe la cursuri sau sa invete ceva care sa ii ajute in viata.

Deci, ce fac copiii lor cu tot timpul acesta liber? Este curiozitatea lor naturala indeajuns de motivanta ca sa ii faca sa caute orice tip de cunoastere, indiferent de subiect? De obicei se joaca la calculator sau privesc cu orele la televizor... Pentru ca sunt copii.

Copiii care sunt crescuti in acest sistem au un dezavantaj gigantic in viata. De la inceput, ei vor creste crezand ca totul in lume se invarte in jurul lor si al intereselor lor. Citind parerile parintilor care au ales sa isi scolarizeze copiii acasa am observat ca exista o nota comuna: copiii lor erau tristi si se plictiseau la scoala, erau tentati sa chiuleasca si chiar absentau de la ore zile sau saptamani intregi, uneori cu acceptul parintilor.
"De prin clasa a VI-a, am început să am probleme cu absențele, pentru că nu suportam să mă duc la școală și, de la câteva zile pe lună, am ajuns să lipsesc săptămâni intregi." - declaratia unui unschooler.
Va suna cunoscut? Nu cred ca exista un singur adult pe lumea aceasta care sa nu fi fost macar o data tentat sa chiuleasca in viata de scolar sau macar sa se prefaca bolnav pentru a se pricopsi cu o zi libera, fara scoala si fara parinti pe cap...
Si da, toti aveam materii care nu ne placeau si ne plictiseau. Din cauza faptului ca nu eram atrasi de ele, din cauza profesorilor. Dar acest lucru ne si facea sa ne dam seama ce ne placea si ne ajuta sa intelegem ce anume ne doream sa facem in viata.
Cum va creste un copil caruia i se spune ca scoala este o puscarie, pentru ca trebuie sa te supui autoritatii, pentru ca in scoala exista un cod vestimentar, pentru ca se pune accent pe ordine si liniste? Cum poti sa ii spui ca scoala ii ingradeste libertatea, ca te striveste ca individ pentru ca nu poti lua parte la luarea deciziilor, pentru ca exista un program strict pentru orice activitate?! Pentru ce tip de societate isi pregatesc acesti parinti copiii?!

Ann Pleshette, expert in cresterea si educarea copiilor declara urmatoarele:
"Cand tu, ca parinte, accepti si iti sustii copilul atunci cand nu mai vrea sa mearga la scoala din varii motive, pui prea multa putere in mainile copiilor si, de asemenea, ii trimiti un mesaj ca el este centrul universului, lucru despre care nu cred ca este sanatos pentru copii.
De obicei adolescentii unschooled nu prea sesizeaza diferenta dintre bine si rau, deoarece acestia nu se confrunta cu consecintele directe ale actiunilor lor. Multi dintre parintii unscoolerilor nici macar nu cred in disciplinarea adolescentilor."

Unschoolerii vor avea probleme majore la maturitate. Ce se va intampla cu ei atunci cand vor fi pe cont propriu? Vor gasi de lucru cand vor trebui sa se sustina singuri? Pe baza caror diplome? Cum se vor integra intr-o societate care functioneaza pe baza unui orar?
Ce sanse sunt pentru acesti copii sa aibe un loc de munca fara o diploma de liceu? Iar daca obtin o diploma de bacalaureat, cum vor putea fi acceptati la o universitate?

O sa existe voci care vor spune ca sistemul romanesc de invatamant este departe de a fi unul perfect. Si este adevarat. Insa a merge la scoala mai inseamna ca orice copil va invata sa socializeze, va invata sa se supuna unui program, unor reguli, unor legi, va invata ca in viata exista competitie si ca nu poti face numai ceea ce iti doresti, nici in copilarie, nici ca adult. Toate aceste lucruri esentiale convietuirii in societate le sunt refuzate unschoolerilor.

Imi pare rau, insa din punctul meu de vedere, unschooling-ul echivaleaza cu parinti iresponsabili. Oamenii cu studii au un avantaj imens, mai ales in vremuri de dezastre economice. Piata locurilor de munca este extrem de competitiva, asa ca de ce sa nu iti incurajezi copiii sa urmeze o scoala in loc de a le permite sa ramana acasa ca sa faca tot ceea ce vor cand tu nu esti acolo? Copiii nu sunt suficient de maturi pentru a lua propriile decizii si de aceea au nevoie de indrumare de la adulti.
Este chiar hilar cum motivarea retragerii copiilor de la scoli este sustinuta de afirmatii precum “Si Einstein si Mark Twain au fost unschooleri”. Trist. Si mai trist a fost sa citesc un “interviu” cu o adolescenta care se simtea responsabila la 16 ani sa se intrebe alaturi de mama ei (despre tata nu se pomenea nimic) ce o sa se faca cu fratiorul mai mic care trebuia sa intre si el in chinuitorul sistem scolar...
"Am un frate cu vreo 10 ani mai mic și, când eu eram în clasa a IX-a, el se apropia de șase ani și începusem să ne întrebăm ce facem cu el. Mama, văzându-mă pe mine, mereu tristă, mereu supărată că iar mă duc să pierd șapte ore din zi la școală, nu prea voia să-l condamne și pe frati-miu la așa un chin."
Este adevarat ca un copil supradotat se va plictisi la scoala. Dar un copil supradotat poate fi inscris la evaluare si apoi integrat intr-un program academic extracurricular specializat pentru copiii supradotati. Da, exista in Romania asa ceva.
Totusi, indiferent cat ne-am iubi copiii si i-am crede cu totul speciali pentru ca sunt ai nostri, trebuie sa fim realisti si sa acceptam faptul ca nu toti copiii care se plictisesc la scoala sunt niste mici genii. Indiferent cat ar fi de dureros.

Scoli-umbrela: acoperire legala sau fabrici de diplome?
Invatamantul de 11 ani este obligatoriu in Romania, iar de aceea parintii care nu mai vor sa isi trimita copiii la scoala se consiliaza reciproc in vederea gasirii de portite care sa le mentina in legalitate hotararea. Informatii precum cele care indeamna la inscrierea copiilor la o scoala la distanta care sa ii tina in evidenta si care sa poata sa le elibereze foi matricole si diplome, institutii de invatamant menite sa ii “acopere” pe parinti si nu educatia copiilor (decat daca parintii o doresc!) se gasesc lesne pe internet.
Si, mai mult, parintilor li se spune ca "diplomele necesare se pot obtine fara probleme cu ajutorul scolilor-umbrela care accepta unschooleri”.
Sa ma ierte Dumnezeu, dar asta pentru mine inseamna o fabrica de diplome, nicidecum o institutie de invatamant.
Deci se pot obtine fara probleme si diplome. Nu vi se pare ca acea scoala da diplomele pe banda rulanta?! Nu ca nu s-ar mai fi vazut cazuri...

Unschooling - intre legal si ilegal
Cum in Romania nu exista un asemenea tip de scoala, parintii pot alege doar scoli-umbrela din strainatate. Si pentru ca leaganul civilizatiei moderne, Europa, nu vede scolarizarea facuta acasa cu ochi buni – dovada faptul ca multe tari au o legislatie foarte restrictiva in acest domeniu, mai putin Anglia unde se pare ca ar exista cateva scoli de acest tip, solutia ramane de gasit pe continentul american. Parintii unschoolerilor sunt chiar dezamagiti ca in Europa este atat de greu de gasit o scoala-umbrela, pentru ca nu se pot baza pe avantajul oferit de conventiile internationale dintre tarile UE care usureaza echivalarea studiilor...
Pe scurt, ce bine ar fi fost sa ii pot cumpara copilului meu niste diplome emise in UE, eventual cu nume sonore, ca sa ii fac viata mai usoara cu bani si nu sa il invat ca totul se obtine cu studiu si sudoarea fruntii!
Tot pe un asemenea site am gasit lucruri care m-au socat si intristat: desi educatia acasa nu este legala in Romania decat in cazul in care copilul sufera de o dizabilitate, acesti parinti cauta portite pentru "scapari legale", ca ceea prin care legea da dreptul parintelui sa aleaga scoala la care isi trimite copilul.
Si cum nicaieri nu scrie ce fel de tip de scoala poate alege parintele si nimeni nu verifica daca copilul tau chiar merge la o scoala din strainatate atata timp cat duci autoritatilor hartogaria cumparata de la scoala-umbrela interesata doar sa iti umfle tie (parintelui asa de preocupat de “educarea” copilului tau acasa) paralele, totul e perfect...
Citeste si depre Homeschooling: o alternativa la invatamantul institutionalizat