Editorial -> Masti

Mastile… Le abordam din lasitate, din inconstienta, din diplomatie, din prostie uneori, din bravada, din infantilism sau dintr-o doza de perversitate… Toate, in mai mare sau in mai mica masura, implica o doza de ipocrizie…
Unii dintre noi le adopta atit de des, ca ajung sa isi piarda adevaratul “eu”…
Altii, dornici sa prezinte o imagine mai buna, in opinia lor, nu reusesc decit sa afiseze o “fata” care nu e a lor, care nu li se potriveste, devenind ridicoli…
Vrem, nu vrem, le folosim atunci cind trebuie sa zimbim din complezenta, atunci cind tacem desi ne vine sa urlam ca o fiara in cusca…Motivele sint multe si diverse.

Societatea si regulile ei nescrise ne obliga sa le folosim… Si asta nu inseamna intotdeauna sa ne vindem zimbetul sau sufletul… Cum am putea sa ii spunem unui visator incurabil ca ceea ce vrea el nu se va realiza vreodata? I-am taia aripile si ar fi dureros; preferam sa arboram o masca care sa-i zimbeasca condescendent…dar tot o masca e…

Traim intr-o lume cruda si rea, buna si frumoasa… Paradoxal,nu?
Aceasta lume ne obliga, nu de putine ori, sa ne ascundem adevaratul suflet, dintr-un sentiment de auto-conservare… Altfel am fi expusi, lipsiti de aparare, cei de linga noi avind vesnic tendinta de a proftita si de cel mai mic punct slab.
In aceste conditii cum sa nu apelam la vesnicele masti? Fiecare masca pe care o folosim are ceva din adevaratul nostru ego; personalitatea fiecaruia dintre noi e complexa si … cameleonica.

In “teatrul vietii”, motivul care i-a obesedat pe multi, sintem simpli actori, jucind diferite roluri care ni se potrivesc sau nu.
Insa pentru a fi noi, cei adevarati, ar trebui sa traim intr-o lume perfecta.
Utopia si realitatea: ni se impun limite pe care le acceptam
Din cind in cind ne revoltam si “eresul” de a fi cinstiti si onesti il platim scump…
Nimeni nu ne vrea pe noi, cei lipsiti de “machiaj”…

A trai CRUD-Iata un lux pe care nu ni-l putem permite.
A trai crud inseamna uneori a taia in carne vie
Citi dintre noi pot sa o faca? A trai crud inseamna uneori a te lupta cu morile de vint.
A trai crud - a trai la urma urmei - e, pentru mine, posibiliatea de a putea calca peste cadavre, fara a ne ascunde in spatele unor paravane morale. Este refuzul total al compromisului, mic sau mare, e puterea de a a trai necosmetizat - lucru posibil doar intr-o lume perfecta. Dar lumea in care traim e departe de perfectiune…
A trai crud e a trai la maxim: a trai pur si simplu.
Dar nimic nu e asa de simplu pe cit pare…
Text:  ©Diana-Maria Bragaru