Editorial -> Primul venit, primul servit!

Primul venit, primul servit!

Publicat: 02.05.2014

Primul venit, primul servit,primul sarut, prima data, prima zi de scoala, prima noapte de dragoste, prima iubire, prima intalnire, primul serviciu, prima scrisoare de dragoste, prima floare de primavara, prima zi de vara, prima ninsoare

Etichete:

Primul venit, primul servit? Iata cum cliseul ne invadeaza inca o data realitatile voit sau imaginat sau dorit individuale si deci unice, personale si deci originale, subiective si deci ale noastre, inedite, nemaintalnite si dincolo de orice limitari stereotipice…

Recunosc cu toata franchetea pe care mi-o pune la dispozitie inspiratia si care, ce-i drept, nu imi prea stimuleaza demersul editorial in acest moment, ca am alocat ceva timp de gandire acestei “probleme” a prioritatii, a primatului, ale acelor “prime” lucruri invariabil incarcate de emotie, de entuziasm, de cele mai light placeri, de tot arsenalul de superstitii, pregatiri si ganduri prealabile…

Asadar, haideti sa vorbim despre…primul venit! Nu neaparat in ordinea de idei aferenta fair-play-ului de pe pietele de schimb sau temperamentului coleric al femeii care sta la coada la conopida! Nu, sa vorbim despre primele lucruri, dati, momente si persoane, pe care le-am incrustat ca reper undeva in cetatea timpului, care au un miros, un gust, o atingere, o consistenta a lor, un spatiu liber si nealterat, care exista in el insusi si pe care ti-ar fi imposibil sa il confunzi sau sa nu il recunosti, dintr-o mie de vieti, de istorii si de metamorfoze.

De ce apasa atata pondere, atata “reprezentativitate”, atata efervescenta psihica si emotionala, atata “je ne sais quoi” asupra etichetei de “primul venit” si “prima data”? Imi veti raspunde ca e de bine, ca primul venit este si primul servit, scurt si la obiect, nimic mai patrunzator, mai evident si mai optimist…”Veni, vidi, vici”. “Veni, vidi, vici”?!

As avea o umbra de indoiala, mai ales ca, repet, in zona mai emotivo-afectivo-non-mercantila, exista procese ample de constiinta, liste interminabile de avantaje si dezavantaje, avalanse de ipoteze, interogari si anticipatii care s-ar putea sa nu dea unda verde si drept de sevire primului venit. Asta pentru ca ne concentram, si ne imaginam, si ne gandim, si tot inaltam edificii de miere si zahar, si ne auto-flagelam cu asteptari si nostalgii fara obiect.

Primul venit trebuie sa aibe ochii negri, albastri sau caprui cu irizari de verde. Sa fie inalt sau scund, mai grasun sau mai firav, viguros ca Hercule si nemuritor ca Zeus, sa aiba nas acvilin si maini frumoase. Sa aiba masculinitatea sadica a lui Mickey Rourke, zambetul lui George Clooney, misterul lui Keanu Reeves, non-conformismul lui Johnny Depp si orice altceva ar mai ramane de la eternul “prince charming” Brad Pitt. Sa se incadreze in lista celor mai de top calitati “inteligent, haios si iubitor”, sa stie, sa simta, sa gandeasca, sa astepte, sa miroasa bine, sa iti faca masaj si sa te invaluie in cele mai light placeri…. Primul venit trebuie sa reziste la dispozitii, la intemperii, la teste si conjuncturi pentru a atinge etalonul suprem al “primului servit”…

Prima calatorie la Paris trebuie sa aiba cer senin, vanzatori care impart anemone la tot pasul si oameni zambitori. Prima zi din sezon la mare trebuie sa fie calda si insorita. Prima bautura dupa dieta trebuie sa fie light. Prima zi de lucru trebuie sa te apropie de oameni si sa te faca placuta. Prima incercare de abordare a unui barbat trebuie sa fie spontana si reusita. Primul “da” trebuie sa fie convingator si natural. Primul copil trebuie sa semene cu tine. Iar primul rid sa se numeasca “intelepciune”.

Prima zi din viata ta incepe in oricare din momentele de mai sus. In regim de auto-servire.

Nota