Editorial -> Printzipuri

Cineva mi-a reprosat astazi mai direct mai indirect cum ca nu as avea principii. Pana la urma nici nu stiu ce inteleg multi prin "principii". O sa ma refer in continuare la principii ca la niste legi dupa care cineva isi traieste viata si de la care nu se abate niciodata. M-am gandit putin si am raspuns ca e adevarat, nu am avut si nici nu cred ca voi avea vreodata principii. Dar nu percep acest lucru ca pe un defect. Pur si simplu nu vad logica principiilor de viata solide. De prea multe ori am fost fortata de imprejurari sa fac lucruri pe care credeam ca nu le voi face niciodata. Nu am spus niciodata "nu fac asta pentru ca nu corespunde principiilor mele". Mereu am pus in balanta si daca am considerat ca e mai bine pentru mine sa fac lucrul ala de care pana atunci ma feream, l-am facut.

Daca astazi spun sa zicem "Nu as purta niciodata ciorapi cu buline bla bla bla bla bla" si maine mi se iveste o ocazie din care as avea mult de castigat daca as purta ciorapi cu buline? Ce fac?!
1. Decid sa nu port ciorapii cu buline deoarece contravine principiilor mele si consider ca imi stirbesc eu din identitate daca fac asta. In felul asta raman fidela principiilor si mandra de mine, dar pierd ocazia importanta din care as trage multe foloase.
2. Imi incalc principiul si desi obtin avantajul mult dorit, ma simt vinovata si confuza pentru ca persoana care credeam eu ca sunt nu ar fi facut niciodata un asemenea compromis.

Eu aleg varianta...
3. Nu am principii si daca vreodata sunt pusa intr-o asemenea situatie am de raspuns doar la o singura intrebare : "Este potul suficient de mare incat sa fac chestia asta pe care in mod normal nu as face-o?"
Daca raspunsul este da, daca eu consider ca se merita atunci... I’ll go for it.

Eu cred ca fiecare om are pretul lui. Ok, nu te-ai vinde pe 100 de euro, dar pe 100.000? Sau pe 1 milion de euro? Sau poate nu asta e unitatea ta de masura. Te-ai vinde ca sa salvezi viata cuiva drag? Te-ai vinde ca sa iti salvezi tie viata?
Poate unul din principiile tale e ca nu ai putea sa omori niciodata un om (si eu cred despre mine ca nu as putea sa fac asta).
Dar in legitima aparare? Daca ai avea de ales intre viata ta si viata lui?

Pana la urma principiile sunt pentru mine niste constrangeri autoimpuse care ma limiteaza. E ca si cum as sustine ca in viata ceva poate fi alb sau negru cand eu vad numai nuante de gri in jur.