Familie -> Cum sa fii parintele perfect

Sa fim parinti poate fi atat de placut si usor, dar si greu uneori. Clipele pot zbura jucandu-ne cu copilul sau pot ingheta in timp ce ochii nostri privesc mariti si disperati cum puiul cel drag se transforma intr-un „Domnul Goe“ si nu stim cum sa reactionam.

Ce fel de parinte esti?
Stilul indulgent se caracterizeaza prin aceea ca parintele ii permite copilului sa se manifeste cum vrea el, fara a-i impune prea multe restrictii. Filosofia de viata a parintelui care adopta acest stil este: „Copiii vor inflori singuri la timpul potrivit“. Pentru el, cea mai mare valoare o reprezinta libertatea de expresie. Parintele indulgent manifesta sensibilitate la drepturile altora, se consulta cu copilul atunci cand ia o decizie, manifesta interes fata de tot ceea ce face copilul, iar cazurile in care il pedepseste sunt foarte rare.

Parintele care adopta stilul autoritar se caracterizeaza prin faptul ca ii cere copilului sa respecte cu strictete, fara sa comenteze, regulile impuse. Cea mai mica greseala este urmata de pedeapsa. Filosofia de viata adoptata: „Nimic nu e mai presus de lege!“. Din aceasta cauza, parintele nu se simte obligat sa raspunda intrebarilor suplimentare: „De ce? Pentru ca sunt mama ta! Nu discutam!“. Intentia copilului de a-si manifesta independenta este interpretata ca o forma de razvratire, fapt ce reprezinta o sursa importanta a conflictelor parinte-copil. Din pacate, adoptarea acestui stil de catre parinti atrage dupa sine numeroase dezavantaje, in primul rand, copilul crescut de parinti autoritari va invata foarte greu sa devina maleabil, sensibil la dorintele altora. De asemenea, acest copil va intampina dificultati in realizarea unei comunicari eficiente; va fi frecvent lipsit de initiativa, de curaj si vesnic nemultumit, deoarece se teme in permanenta ca ar putea gresi. Pentru el, a gresi e sinonim cu „a fi un ratat“.

Copilul al carui parinte se manifesta indiferent, invata ca parerea lui nu conteaza prea mult, se simte lipsit de importanta si uneori absolvit de orice responsabilitate. El poate avea o incredere in sine scazuta, poate deveni timorat si urmarit in permanenta de un puternic complex de inferioritate: „Niciodata nu voi fi in stare sa fac ceva suficient de bun ca sa-i multumesc pe ai mei“. Din lipsa de afectiune, chiar daca, pe de o parte, il va face mai rezistent la greutatile vietii, copilul crescut indiferent va fi mai rigid, insensibil, apatic, mai pragmatic. Unii se grabesc sa-l eticheteze ca fiind un copil fara suflet, de gheata, fara sa banuiasca faptul ca prejudiciul afectiv pe care il resimte il determina sa se ghideze dupa principiul „Iubirea te face mai vulnerabil, mai slab“.

Parintele protector este aparent un parinte model: este extrem de atent la nevoile copilului si se dedica „meseriei de parinte“. Prioritatea lui este sa-i ofere copilului securitate, deoarece constientizeaza ca un copil este o fiinta foarte fragila, care are nevoie in permanenta de sprijin si protectie.
Uneori protectia acordata copilului este exagerata, parintii devin vesnic ingrijorati, vad catastrofe si calamitati la fiecare colt de strada. Acest stil atrage dupa sine alte numeroase dezavantaje. Atunci cand sunt mici, copiii care au parinti exagerat de protectori pot manifesta tulburari ale somnului si ale regimului alimentar, precum si stari de frica nejustificate. O data cu trecerea timpului, copilul se simte din ce in ce mai sufocat si are tendinta de a se indeparta de parinti.Astfel, copilul va invata sa ascunda informatii, va avea o viata secreta, personala, nebanuita de parinte.
Intra si vorbeste cu noi pe forum!