Familie -> Parintii mei se urasc!

Cazurile in care parintii ajung la divort sunt, din pacate, destul de frecvente si de cele mai multe ori despartirile nu sunt deloc pasnice. Ele sunt insotite de o serie de conflicte si o atmosfera tensionata in care fiecare dintre parteneri il blameaza pe celalalt, minimalizand propriul lor rol in propagarea acestei stari.

In unele cazuri, acuzatiile pe care fostii soti si le aduc reciproc sunt complet nefondate.

Cei doi sunt ca uleiul si apa si pur si simplu nu se pot intelege sub nici o forma. Amandoi se simt probabil raniti si jenati de ruptura si simt nevoia de a plasa toata vina in spinarea celuilalt.

Fiecare pozeaza in postura de victima pentru a castiga simpatia prietenilor, rudelor sau copiilor.

In alte cazuri, acuzatiile sunt perfect reale. Unul dintre soti a comis o greseala capitala si refuza sa isi asume responsabilitatea. Ba mai mult, incearca sa il faca pe celalalt sa creada ca insusi comportamentul lui a fost cel care l-a impins sa actioneze gresit, incercand astfel sa se disculpe.

Copiii dumneavoastra nu sunt o miza pe campul de batalie!
Copiii ai caror parinti sunt macinati de o ura puternica unul impotriva altuia sunt niste copii tristi. Ei devin o miza pe un camp de batalie pentru cei doi parinti. Spre exemplu, unul dintre parinti sau chiar amandoi condamna copilul pentru afectiunea sa fata de celalalt, si chiar daca nu isi exprima nemultumirea verbal, copilul simte atitudinea ostila si fiecare gest, cat de mic.

Copilul se vede pus intre ciocan si nicovala. Pentru a supravietui mai usor ei invata sa isi ascunda sentimentele. Mai mult, pentru a intra in gratiile fiecarui parinte, el tinde sa ia parte si sa aprobe comentariile malitioase la adresa celuilalt. Din pacate, acest lucru nu face decat sa alimenteze conflictul, caci parintele, avand acum si suportul odraslei, se simte cu atat mai indreptatit sa aiba acest tip de comportament.

Cat stres poate indura un copil?
In cele din urma, copilul cedeaza in fata acestui stres, iar cel mai probabil primul aspect unde se simte acest lucru este cel al rezultatelor scolare. Copilul mai poate dezvolta anxietate, depresie, incapatanare, victimizare, ba chiar si simptome fizice cum ar fi durerile de cap sau de stomac.

Datorita animozitatii deja existente, parintii incep in aceasta faza sa se invinuiasca reciproc din nou pentru problemele odraslei.
Singura iesire din acest cerc vicios o reprezinta consilierea. Persoana care face acest lucru trebuie sa fie profesionista si sa aiba experienta in dezamorsarea acestui tip de conflicte. Cele mai bune rezultate pentru copil se obtin atunci cand se lucreaza cu ambii parinti.

Parintilor trebuie sa li se explice foarte clar ca atitudinea lor ostila este chiar generatoarea problemelor copilului lor. Ei trebuie adusi intr-un punct in care sa isi poate rezolva mare parte din nemultumiri iar dupa ce acest lucru este realizat, copilul este adus intr-o sedinta cu ambii parinti pentru a vedea concret faptul ca parintii lui isi pot rezolva problemele si fiind calmi, ca doi oameni maturi. Copilului i se confirma apoi de catre ambii parinti ca are permisiunea de a-l iubi si pe celalalt in aceeasi masura.

Daca esti un copil aflat in aceasta situatie, nu ezita sa dovedesti ca poti fi mai matur decat parintii tai si trimite-i pe acestia sa caute de urgenta ajutor specializat.

Intra si vorbeste cu noi pe forum!