Profesorii din ziua de astazi au probleme cu mult mai mari decat copiii care mesteca guma la ore. De la anorexie si sarcini surpriza, la copiii hiperactivi care nu pot sta locului si copii care umbla cu droguri la scoala (si acasa), scolile noastre prezinta o multime de probleme. Indiferent de discutiile despre metodele profesorale, este greu pentru o fata sa invete daca se supune voit la infometare. La fel pentru un baiat care nu este atent. Care ar fi solutia? Cu ce trebuie inceput?

Poate.. ar trebui sa inchidem televizorul
Tuturor ne place un film bun. Pentru cei cu o activitate preponderent intelectuala, televizorul e un mijloc de relaxare. Apoi, sunt multe emisiuni interesante, daca stii unde sa cauti. Existenta in sine a televizorului nu e o problema. Problema e ca acum copiii stau in fata lui prea mult si vad prea multe lucruri gresite, fara a avea si discernamantul pentru a le judeca in mod corect.

Deficit de atentie
Acum catva ani, un spital pentru copii din Seattle, Statele Unite, a publicat un studiu care corela problemele de atentie la copii cu expunerea la televizor inca de la inceputul vietii. Concluzia era ca copiii cu varste intre 1 si 3 ani prezinta un risc de tulburari de atentie si de alta natura cu atat mai mare cu cat expunerea lor zilnica la televizor creste. Pentru fiecare ora petrecuta in fata televizorului intre varsta de 1 si 3 ani, riscuri de tulburari de atentie creste cu 10% pana la varsta de 7 ani.
Dr. Dimitri Christakis, care a condus studiul, a afirmat: “Stim din statisticile nationale ca copiii petrec in medie 2-3 ore pe zi in fata televizorului, intre varsta de 1 si 3 ani, si ca 30 la suta dintre copii au un televizor in camera lor". Daca aceste cifre sunt o medie, atunci unii copii nu privesc deloc la televizor, in timp ce altii cred ca televizorul este mama lor.
In anii de inceput, cand creierul copilului se dezvolta rapid, stimularea rapida oferita de televizor - chiar si la emisiunile educationale - face creierul copiilor sa estimeze ca viata se desfasoara mai repede decat in realitate. Parintii ar trebui sa limiteze numarul de ore petrecute de copiii mici in fata televizorului. Asa cum arata dr. Christakis, oamenii pregatesc cina de mii de ani, fara sa aiba nevoie de televizor.

Iubiri si sex nerealiste
E evident pentru toata lumea ca, la televizor, activitatea sexuala e prezentata intr-o maniera comerciala. Iubirea de plastic tip Hollywood a devenit un cliseu.
Potrivit celor de la Common Sense Media,"Din 68% emisiuni tv care au un continut sexual explicit, numai 15% vorbesc si despre riscuri si responsabilitate". La televizor, in filmele americane, nimeni nu spune "Stii, unul din cinci adulti americani are herpes. Tu nu ai? As vrea sa nu ma mai saruti. As vrea sa discutam serios si responsabil despre relatia noastra".
La televizor, atat ei, cat si ele, arata perfect. Telespectatoarele sunt bombardate cu o multime de reclame cu femei frumoase, nefiresc de slabe. Sa nu ne miram atunci ca adolescentele au probleme de alimentatie. Pe de alta parte, baietii sunt invatati sa traga ca sa atinga niste standarde fizice nerealiste, care deseori pot fi atinse numai daca iei steroizi. in orice caz, toti si toate ajung tot acolo: la viermi.
Tatal meu mi-a povestit odata despre un coleg de facultate, care facea sport de performanta si arata foarte bine. A contractat insa o boala tropicala, necunoscuta in Romania, iar trupului lui atletic s-a imputinat vazand cu ochii in numai cateva luni. In cele din urma, colegul a murit.

Violenta
Conform Common Sense Media, "Pana ajung in clasa a cincea, copiii au vazut deja 8.000 de crime si 100.000 de acte de violenta la televizor".
Evident, daca cei mici sunt expusi la asa ceva, in timp ei ajung sa se desensibilizeze. Televizorul si filmele ne indoapa cu violenta, iar noi inghitim fara sa ne facem probleme. Apoi, suntem socati sa citim ca intr-un parc un elev de liceu este omorat de doi colegi pentru cativa banuti sau pentru o tigara. Sau ca o "fetita" de 11 ani intretine relatii sexuale si ramane insarcinata.
Copiii indopati de televizor cu violenta pot foarte usor sa preia roluri violente, similare celor jucate de eroii lor. Americanul Eric Tavulares, in varsta de 18 ani, a vizionat de 18 ori filmul Natural Born Killers, dupa care si-a omorat prietena, sugrumand-o in timp ce dormea. De fapt, chiar in seara anterioara vizionasera impreuna filmul inca o data.
"A declarat ca nu isi aminteste exact cum s-a intamplat", se afirma in raportul Politiei, "dar ceva s-a declansat la nivelul mintii, s-a indreptat catre Lauren Aljubouri si a strangulat-o."
La fel, violenta din jocurile video atinge cote paroxistice. Imi amintesc ce ciudat mi s-a parut primul meu joc video, in DOS, in care trebuia sa parcurg niste culoare subterane si sa impusc soldati dusmani. Sangele sarea in toate partile si, in mod evident, producatorii jocului voiau sa forteze succesul cu cantitatea de sange aruncata peste tot. Jocurile de astazi sunt si mai violente. Parintii ar trebui sa aiba grija la cantitatea de violenta din jocurile video de astazi. Vremea lui Atari, cu iepuri care trebuie sa culeaga toti morcovii din gradina, a trecut de mult. Astazi avem jocuri cu naratiune si cu detalii grafice de inalta rezolutie.

Raspunsul?
Raspunsul la multe probleme de acest gen este sa petrecem mai mult timp impreuna, ca familie. Sa inchidem televizorul si sa citim carti. Sa facem un puzzle sau sa jucam remy. Sa mergem afara, sa ne plimbam in parc. Copiii stiu ca viata e mult mai bogata decat ce ofera televizorul si, desi probabil la inceput vor stramba din nas cand ii vom lua din fata televizorului, mai tarziu vor aprecia acest lucru. Il vom aprecia cu totii.

Un articol de Bogdan Mateciuc