Povesti -> 1996

Fusese, din nou, o predica buna. Reusisem sa-i captivez pe cei din sala, iar acum, la sfarsit, veneau sa-mi stranga mana si sa-mi multumeasca pentru viziunea pe care le-o oferisem. Se inghesuiau in fata mea, vorbind toti in acelasi timp, urandu-mi binecuvantarile Domnului si viata lunga. Pastorul si asistentii sai stateau deoparte, asteptand sa ma eliberez pentru a ne putea lua la revedere.
Atunci l-am vazut intaia oara. Statea putin in spatele celor ce se imbulzeau sa ajunga la mine si ma privea fix, cu o figura imobila. In agitatia de acolo, el era... altfel. Dadeam mana in continuare cu fratii si surorile, dar simteam privirea lui fixa asupra-mi si asta ma intriga. Privirea mea era atrasa intr-acolo, catre ochii lui.
La inceput, am crezut ca e un sarman din strada, venit in biserica pentru a cere ajutor pentru vreo problema. Printre raspunsurile politicoase pe care le imparteam celor care dadeau mana cu mine, gandurile au inceput sa-mi urmeze privirea si sa se indrepte asupra lui.
Avea in jur de 20 de ani. Cu un chip abatut si murdar, statea acolo nemiscat si parea sa astepte si el sa termin cu cei din fata mea. Scrutandu-l din cap pana-n picioare, am observat hainele de pe el,  murdare si pline de sange. "Doamne, omul asta a suferit un accident! O fi venit din strada pentru ajutor!" Postura lui rigida si chipul imobil nu pareau insa sa sugereze vreo situatia de urgenta.

Ceea ce mi se parea insa cel mai bizar era insa faptul ca cei din biserica nu pareau sa-l vada. Exuberanti si ocupati cu salutari in stanga si-n dreapta, credinciosii chiar nu il vedeau pe acest tanar ce parea sa aiba nevoie de ajutor. Nimeni, chiar nimeni nu mergea sa ii vorbeasca. De fapt, eu eram singurul care il vedea. Cand multimea din fata mea s-a imprastiat si sala adunarii s-a golit, pana sa se indrepte pastorul catre mine, am facut cativa pasi catre tanarul cu pricina, salutandu-l si intrebandu-l daca il pot ajuta cu ceva.
"Buna ziua", imi raspunse el ezitand. "Eu sunt... fiul dumneavoastra."
Am ramas nemiscat, crezand ca nu aud bine. Intai de toate, eu nu eram casatorit. Apoi, tanarul acesta era doar cu vreo zece ani mai tanar decat mine si acest simplu fapt facea imposibil ca el sa fie copilul meu.
Vazand uimirea de pe chipul meu, tanarul continua. "Stiu, dar am sa va explic. M-am nascut... intr-un fel... acum cinci ani.
...