Drum. Drum. Drum. Crantz. Krashk. Krashk. Zgomotele se succed la intervale regulate de timp. Incerc sa dorm, desi crontaneala si drum-urile imi fac somnul de noapte misiune imposibila. Ce chestie, sunt pe un scaun, la o masa verde. Somn? Nu, cred ca nu imi dau seama, sunt confuza rrrrauuuu. Cineva e de cealalta parte. Se uita serios la mine. Drum-drum. Incerc sa ma ridic si eu, scaunul e prea aproape de masa, incerc sa ma ridic inca o data si cad. Scaunul se zgarie de podea (kkkrrraasshhhhhk!) si aluneca. Incerc sa ma prind de masa, dar o ameteala teribila ma impiedica. Cad pe spate, scaunul continua sa scoata sunete, apoi tace misterios. Ma lovesc cu capul de podea.
Deschid ochii, speriata. O lumina alba, difuza, ma invaluie. Baga-mi-as picioru’, am dat coltul! M-am lovit la cap si am murit. Nu ma pot misca, e totul alb si necunoscut in jur... e clar, sunt pe ceea lume. Nu trebuia sa imi treaca prin fata ochilor viata mea? Amintiri, ceva? parca asa scria la gazeta. Rabdare, cre’ ca o sa vina si asta.
In loc de amintirile traite, o pereche de ochi rotunzi si galbeni ma priveste fix.
Aratarea are si niste urechi maaaari, clapauge, (parca? oare mortii mai au ochi? mai vad? ), o gura mare si niste dinti lungi. Mda, dracul (cuvantul e foarte potrivit in context) e destul negru si cu coada.
"Mama? Mama? Maaaammaaaaaa?" Cand eram vie (ce ciudat suna!) eram o fatuca isteata. Din cate am citit (tot la gazeta...) in rai nu sunt pisici iar demonii nu miauna. Inseamna ca asta... asta... asta e .... "Minouuuuuuuuuuuuu" "Mamaaaaaaaaaaa" "Minouuuuuuuuuuu" "Mamaaaaaaaaa" - revederea e ca in romanele rusesti - cu multa torcaneala si povesti ("Bai, schimba astia tot, ai vazut? Podele, pereti, geamuri.... Fa-le ceva! azi noapte nu am putut sa mananc crontaneii, ca alunecam pe podea!
Of, mami, pe unde umbli, te caut in fiecare noapte pe toate acoperisurile din cartier!")

Dupa ce ne iubim (ca-n filme!) si bem cafeaua, iesim amandoi in gradina. Gradina nu e foarte interesanta pentru monstrul cu coada, decat in masura in care jucam ascunsa. Eu ma impiedic de pietre, el se ascunde prin gropi si pe dupa sacii de ciment asteptand sa fie recuperat ("Mamaaaaaaaaaaaaa!!!!!"). Nu recuperez decat de vreo 20 de ori fiara pana se plictiseste de ascuns/mieunat/iar ascuns/iar mieunat... si pleaca sa doarma la umbra. E deja ora 12, tre’ sa fac si eu ceva treaba ca d’aia munceste lumea in jurul meu!

Ma apuc sa spal niste usi si niste geamuri (cu ocazia asta, vede si tot cartierul ce harnica sunt eu!) scoase afara din curte, langa niste bolovani. Cainii sunt prezenti pe langa mine - ce poate fi mai interesant decat un lighean de apa in care se inmoaie un burete si un stapan pus in patru labe pe jos? Nu foarte multe lucruri, asta e clar si la fel de clar e ca stapana nu trebuie sa se uite la geamurile alea naspa si murdare care trebuie spalate, ci la ei cum fac ture si se dau peste cap.
Ferestrele sunt in pericol de a fi daramate, asa ca incerc sa mut cativa bolovani care ameninta geamurile. Nu de alta, da’ n-am bani de termopane...

Un bolovan se misca, al doilea mai greu, al treilea ... nu vrea si pace. Mai trag odata de el... oroareeee! Un broscan umflat si plin de pete sta la umbra. "Tashaaaaaaaaaa!!! Broascaaaaaaa!!!" Capra vine in pas saltat si se opreste mirata. Broasca priveste verde la Tasha, Tasha priveste la fel de verde la broasca. "Stii ceva? Eu am treaba, descurca-te si singura!" ma anunta scurt Capra si se duce linistita spre Viezure, fara sa se arate interesata de broscovenie.

De o saptamana, are o pasiune noua, coafeaza tot ce prinde prin curte- am 2 motani si un caine cu tepi in cap, ba chiar si eu am avut o oarecare tentativa de coafura Afro - poate pun de-un biznis nou, sa ma vada lumea la TV, de fapt nu pe mine, pe Capra, ca ea e actrita. "Bai, da broasca mea? Alooooooo!!!!" Tasha NU aude, ca a mai avut ea o intalnire de gradul 3 acum un an si stie la ce sa se astepte...
Era cu mama si cu Viezurele in gradina si cand gradinareau ei mai cu spor, un animal mic si tepos a aparut dintre flori. "Ariciuuuuuuuuuuuuulllll" a tipat mama. "Ariciuuuuulllllllll!" a confirmat si Tasha. "Arici! Arici! Arici-alert! Scapa cine poateeeeeeeee, io am plecat!" a anuntat Fredi, inainte sa o ia la fuga cu Capra dupa el. Nu stiu ce a striga ariciul (a strigat si el ceva pe ariceasca, de a pus trupa pe fuga) dar pot sa-mi inchipui daca fac un efort- cam aceeasi chestie pe care o gandeste si broasca acuma - "Astia nu-s normali, nu se vad cat sunt de mari? Ce pot eu sa le fac?"...
Asa ca ... paznicii nostri au decis in unanimitate sa ne pazeasca de oameni, alti catei si eventual de pisici, restul chestiilor intrand in categoria "si altele, neinteresante pentru caini decat eventual de bagat in gura, dar nu si daca prezinta vreun pericol aparent".
Fii-mio nu e prin zona sa ma salveze de broasca, nici Bandi (de fapt el era, sus pe un gard, privind suveran totul si aproband in tacere abordarea prundent-diplomatica a Caprei) iar pe caini ii doare sub coada de problema mea existentiala.
Ce bine era de dimineata, cand eram inca pe lumea cealalta!!!

Copyright©Flori Roman