Povesti -> Bunicul

Bunicul

Publicat: 11.10.2008

bunicul despre bunici povesti cu bunici, copii, dragoste ''Saru'mana tataie!!!'' ...Si de aici pornea totul...Adica toata lumea aia frumoasa a copilariei pe care unii nepoti o regasesc doar in Amintirile lui Creanga. Nu a gresit cine a spus ca fara bunici la tara pierzi adevarata copilarie si eu ii dau dreptate pentru ca daca privesc in urma, emotiile alea de-mi fac pielea de gaina provin majoritatea din amintirile copilariei, amintiri de vacanta in curtea bunicului.

Bunicul, omul pe chipul caruia timpul nu si-a spus cuvantul pentru ca sufletul sau tanar si frumos l-au ajutat sa se mentina drept in fata vietii chiar si la 82 de ani. Poate ochiul de sticla si piciorul garbovit ar da semne de tradare dar zambetul care m-a invatat sa traiesc straluceste pe chipul sau mereu ca o dimineata plina de soare. Doar povestile lui pe care le-as fi ascultat la infinit descopereau trecutul sau negru si intunecat al anilor petrecuti in razboi, al anilor petrecuti fara mama intr-o saracie demult uitata in amintiri indepartate. Bunicul a uitat lacrimile dintr-un ieri pentru ca a stiut sa lupte sa urce pe scarile vietii si sa-si construiasca un nume care cu siguranta cand va fi mentionat in viitor va exprima mandrie.

''Ai grija de sufletul tau fata tatii...Comoara cea mai de pret a vietii este insasi inima vie si plina de viata nu harababura asta de tehnologie care iti ameteste zilele'' Si zambea incercand sa ma desprinda de entuziasmul unei papusi sau a unui lucru fara viata...Zambea si ma purta la bratul sau aratandu-mi adevarata frumusete, campurile aurii pline de roade de el ingrijite, ferma unde ore in sir ma invata sa imblanzesc caii si cate si mai cate ale naturii bogatii pe care el, bunicul, a stiut sa mi le faca cunoscute ca adevarate bijuterii ale vietii.

Si nu am sa plang, asa cum i-am promis, cand vestea cruda imi va sfasia sufletul dar am sa zambesc strangand pumnii pentru ca stiu ca va ramane viu in fiecare persoana care l-a cunoscut si pentru fiecare loc prin care a trecut. Si am sa-i multumesc pentru ca m-a ajutat sa cresc frumos si am sa-i binecuvantez in fiecare clipa prezenta importanta in viata mea si am sa-l rog in gand sa ma ierte pentru ca nu sunt acum aproape de el.

''Saru'mana tataie...!''