Inconstient si inexplicabil sentimental vorbind, asociem bunatatea cu slabiciunea. Ii privim de sus pe oamenii buni. Bunatatea si politetea nu mai sunt apreciate atat cat ar trebui. Suntem prea preocupati de ale noastre ca sa mai vedem ce se intampla si in jurul nostru. Suntem egoisti, iar oamenii buni nu sunt.
Bunatatea nu este o slabiciune, ci o putere pe care multi oameni nu o au si nu o vor avea vreodata. Cand esti bun, multi te vor vedea drept o persoana plina de slabiciuni si vor incerca sa profite de tine. Instinctul le-o cere sa o faca si cum inca suntem supusi instinctelor, persoanele bune sunt exploatate de catre ceilalti, pentru a-si atinge scopurile sau pentru a-si usura viata intr-un fel sau altul. De ce nu e o slabiciune sa fim oameni buni? Pentru ca a fi si a ramane plin de bunatate in zilele noastre e o sarcina mai grea decat v-ati putea inchipui. Pentru ca in afara de cei care iti vor aprecia bunatatea, exista si ceilalti care vor cauta inconstient moduri in care sa profite de ea. Pentru ca oamenii buni fac tot ce fac fara sa se astepte la multumiri si pentru ca, in general, nu prea stiu cum sa spuna "nu". Si de aceea, cand isi dau seama ca sunt folositi, se simt ca si cum ar fi slabi si expusi iar aceste sentimente transpar in modul in care se comporta. Poate de aceea ne e si mai greu sa fim draguti ,pentru ca atunci cand vrem sa ajutam, bunatatea ne este inapoiata sub forma de palme peste ochi. La figurat, desigur.

Societatea in care traim este principalul motiv pentru care bunatatea este perceputa drept slabiciune. In loc ca bunatatea oamenilor sa fie vazuta drept un lucru bun, este inteleasa ca un vadit semn de inferioritate. De ce? E simplu. Omnipotentii nu sunt buni, nici milosi, cei pe care ii consideram "realizati" si "oameni mari si de succes" trec peste cadavre si nu le pasa de nimic. Oamenii politicosi si draguti nu sunt luati in serios pentru ca le lipseste agresivitatea. De multe ori sunt priviti ca si cum ar fi incapabili sa isi faca treburile la serviciu pentru ca isi tin capul jos, nu fac scandal si nu ies in evidenta. Da, traim in lumea in care nesimtitii, cei care "dau din coate" ajung cel mai bine si de aceea multi oameni buni aleg sa isi ascunda aceasta minunata trasatura de carcter, ba chiar sa o ascunda atat de bine incat sa uite ca o mai au si sa devina asemeni celorlalti, mici animale de prada.

Totusi, exsita si persoane care raman bune si dragute, indiferent de imprejurari si indiferent ce reactia si de intentiile celor in jur. Pentru ca acesti oameni nu ne lasa sa uitam cine sunt ei pe dinauntru. Prin atitudinea lor se impun si isi impun bunatatea si acest lucru ii face nu doar sa nu ii treaca cu vederea, ci si sa ii ia in serios.

Din nefericire, in ziua de astazi suntem invatati sa traim dupa regulile societaii si nu dupa ale noastre. Acest fapt nu este neaparat rau atata timp cat nu ne striveste eu-ul interior si nu ne transforma radical. Insa regulile si preceptele societatii ii fac pe multi oameni sa renunte la ceea ce sunt pentru a fi acceptati de catre ceilalti. Si totusi, exista oameni care au reusit in viata datorita bunatatii lor. Insa datorita regulilor societatii, exista si altii care nu au realizat nimic incercand sa para ceea ce nu sunt.

Nu lasati societatea sa va conduca vietile si sa va spuna cine sunteti si cine trebuie sa fiti. Daca aveti o natura buna, sunteti persoane dragute, amabile, pline de compasiune, nu va schimbati! Doar nu ii lasati pe ceilalti sa profite de voi, sa nu va ia in serios sau sa va treaca cu vederea. Lasati-i pe toti sa vada ca sunteti oameni de treaba, insa impuneti-va punctul de vedere. Asa veti dobandi nu doar recunoasterea, ci si respectul pe care il meritati.