Psihologie -> Homo Interneticus Virtualis

Daca faci deja parte din tagma dependentilor de calculator atunci te vei regasi in randurile de mai jos si vei rasufla usurat realizand ca nu esti tocmai un ciudat pe care nimeni nu il poate intelege. Daca inca nu esti familiarizat cu fenomenul atunci nu spune "niciodata" pentru ca nu stii cand ti se paote intampla si tie. Microbul se transmite mai ceva ca si gripa aviara si pana in momentul de fata nu se cunoaste nici un tratament care sa dea rezultate.

Adevarul adevarat este ca nu mi-am imaginat vreodata ca voi intari randurile celor care stau zile intregi in fata unor monitoare prafuite (caci deh!! Nu mai este timp si pentru curatenie, decat pentru Sfanta Treime : Preamaritul Internet, Cuviosenia sa Messengerul si Preasfintitul Forum ). Pana la urma, a tasta ore in sir in locul unei conversatii reale este cum ar spune un bun prieten de al meu "not natural, man".

Fenomenul a afectat deja mai mult de jumatate din planeta (cealalta jumatate probabil nu are acces la Internet) si este in continua crestere. Simptomele sunt la inceput greu de sesizat. Poti incepe prin a deveni fericita posesoare a unor cearcane a caror lungime se apropie de nivelul membrelor inferioare si a caror culori sfideaza pana si paleta coloristica a unei poezii bacoviene. In disperarea care te apuca incepi sa dai search pe Google in cautarea celor mai performante anticearcane aparute pe piata.
Cum centrul tau de activitate se muta in jurul pretiosului instrument numit Personal Computer poti observa cum fara voia ta incepi sa iti redecorezi camera si biroul. Pe masuta aferenta calculatorului, pustie alta data troneaza acum varietati de pahare nespalate, scrumiere care au depasit de mult capacitatea maxima admisa si ambalaje de tot felul ( in cazul meu se mai adauga pe aceeasi masuta si arsenalul de produse de infrumusetare atat de necesar in fiecare dimineata, pe care mi le aplic pe fata imediat dupa ce m-am trezit, am aprins calculatorul si am sorbit prima gura de cafea, in ordinea asta). Dar cui ii pasa de toate astea cand in lumea mea virtuala praful nu exista, paharele se spala singure si nici macar nu am nevoie de mormanul de haine care salasluiesc de cateva luni pe fotoliul din sufragerie.

Ar fi enorm de multe de spus legat de acest subiect, exista o multime de implicatii sociale si psihologice, exista si studii legate de acest aspect, insa nu fac obiectul articolului de fata.

Drept incheiere ar trebui sa va dau o multime de sfaturi, sa va atentionez despre pericolele pe care le implica acest tip de comportament si sa subliniez ca moderatia este cheia care rezolva aproape orice fel de problema. Motivul pentru care nu o sa propovaduiesc aceste idei (foarte adevarate dealtfel) este simplu : eu ma simt cel mai bine in lumea mea virtuala, unde totul este simplu si la indemana. Cum efectele adverse le voi resimti probabil dupa ceva vreme, voi reveni cu alte amanunte si probabil alte conceptii la timpul potrivit.

Din spatele tastaturii, va saluta cu respect,
Homo Interneticus Dependentus

A consemnat,
Silvia Craciun