Am vrut sa-ti scriu din dorinta de a scapa de toate gandurile, de toate vorbele nerostite, de toate dorintele mele ascunse,  pe care nu le-am putut exprima in fata ta. Sunt atatea lucruri pe care am vrut sa ti le spun incat m-am incarcat in suflet si minte de-mi vine sa explodez.
Mi-e dor de tine in fiecare secunda a respiratiei mele, in fiecare secunda a batailor de inima; mi-e dor de dor; mi-e dor de tine in fiecare clipa. Am tot asteptat si am obosit de atata asteptat, sa faci un pas, un singur pas catre mine. Dar nu s-a intamplat, din pacate.

Am atatea amintiri cu tine, ca niste flash-uri, in mintea mea, pe care incerc sa le uit dar ele revin iar si iar, incat ma intreb pana cand o sa pot trai din amintiri ? Dar care sunt acele amintiri ?! O, da sunt multe, foarte multe. Si-mi amintesc cateva de mii de ori pe zi. De cate ori ni s-au intalnit privirile, de cate ori ni s-au atins mainile, ca din intamplare, de cate ori m-ai privit pe furis si de cate ori am facut-o si eu. De cate ori mi-ai zambit – si tu zambesti atat de rar, desi ai putea sa o faci mai des. Esti atat de frumos cand zambesti ! De cate ori ai ras cand ma autoironizam sau glumeam pe seama altora din jurul nostru ? Si iarasi razi... atat de rar. Dar sunt fericita ca macar ai ras tot timpul cu mine, am reusit sa te fac sa razi si sa te scot din starea ta de suparari continui (datorate jobului, bineinteles).
Odata, mi-am amintit acum, ti-am atins degetele mainii si m-am infiorat cat erau de moi si de calde.  Doamne, cat imi doream sa ma fi atins cu mainile tale.as fi innebunit de placere ! Si nu pot sa-ti spun in cuvinte la ce m-am gandit. Dar intelegi ce vreau sa spun.

In curand o sa plec de la firma (nu stie nimeni deocamdata), de fapt o sa plec din tara si ma innebuneste gandul ca nu o sa pot sa te mai vad, ca nu mai astept dimineata sa vin la birou, sa ajung cat mai repede sa te pot intalni, sa nu simt cele zece-unsprezece ore de job. Dar am speranta (cel putin ma hranesc cu speranta) ca o sa comunicam pe net, bineinteles daca o sa mai vrei dupa ce o sa primesti aceasta scrisoare (sau cum s-o numesc ?!). Oricum astept un raspuns din partea ta, desi esti "zgarcit" cu raspunsurile, deci un raspuns de orice fel : "da, nu, nu stiu".etc. ar fi binevenit . Oare ce poti raspunde la aceste ganduri ale mele stau si ma intreb. Ei da, poti raspunde si te rog sa o faci ! Macar atat poti face pentru mine (glumesc), desi ai facut foarte multe lucruri bune pentru mine de-a lungul timpului de cand ne cunoastem, m-ai ajutat foarte mult si la job si cu bani imprumut, si in fata celorlati colegi cand avem cate o problema de rezolvat. De multe ori ma intrebam de ce o faci ?! Nu stiu, poate esti tu un bun samaritean sau simteai ceva pentru mine ? Mi-e frica sa ma gandesc ca ai simtit si tu ceva special pentru mine. sau mai bine nu stiu, pentru ca chiar mi-ar pare rau ca nu ai facut pasul acela catre mine.

Apropos, stii, cand te-am cunoscut, puteam sa jur ca nu o sa ne impacam niciodata, nu puteam sa te sufar, nu puteam sa te inghit nici cu un kilogram de lamai. Dar m-am inselat se pare, desi nu m-a inselat intuitia niciodata atunci cand faceam cunostinta cu cineva ! Insa destinul a vrut altceva: sa ajung sa ma indragostesc de tine, ca o pustoaica la optsprezece ani. Iti vine sa crezi ? Ai reusit performanta sa-mi schimbi tot orizontul, toata viata mea linistita, de om casatorit de atatia ani, mi-ai patruns in suflet si in ganduri incat, chiar si cand faceam dragoste cu sotul meu ma gandeam ca o fac cu tine. Cred ca am innebunit de tot ! Cred ca nu mai sunt normala la cap ! E posibil ?! Cum e posibil sa te indragostesti de un barbat cand ai o viata linistita acasa si un sot iubitor  ?! Nu stiu. Se pare ca se poate intampla, viata are intodeauna un "gand ascuns" cu noi, sau a avut cel putin cu mine.

Stii, sunt o femeie cu picioarele pe pamant si nu ma ia valul oricum, dar cu dragostea pentru tine nu am putut sa ma impotrivesc. A venit pur si simplu.deodata. Stii cum s-a intamplat ? Intr-una din zilele lungi de la birou mi-am dat seama ca flirtezi cu mine, ma priveai "altfel", mi-ai atins mainile cand cautam un contract in dulap. si am simtit ceva ce nu mi-am putut explica in prima faza, apoi in zilele urmatoare ai continuat sa flirtezi cu mine si mi-am dat seama ca esti interesant, ca ai o privire calda, ca imi sari mereu in ajutor, ca esti "altfel" de cum am gandit despre tine la inceput, desi trecusera vreo sase luni de cand venisem eu in firma.si parca "iti placea" de mine ! Dar mie mi se parea ca flirtai cu toate colegele. asta erai tu ? Sau m-am inselat si cu mine era altceva?! Si aici astept un raspuns .
Dealtfel, de multe ori ma intrebam de ce-ti vorbeai sotia de rau (eu cel putin, nu am vorbit cu tine despre sotul meu) si intotdeauna gaseai ceva sa-i reprosezi. ii ziceai chiar "politaiul".Trebuia sa inteleg ca nu-ti pasa de ea ? Ca as avea si eu loc in viata ta ? Nu stiu, sunt depasita de mii ganduri contradictorii. Mai bine le las undeva fara rezolvare. Important esti tu, barbatul iubit din viata mea.

Altadata m-ai invitat la masa de pranz, la un restaurant din apropierea biroului si a fost una din cele mai speciale zile pentru mine. Am avut niste emotii de zile mari ! Te priveam si nu-mi venea sa cred ca suntem atat de aproape doar noi doi, ca stam la aceeasi masa, ca sporovoiam despre nimicuri. nici nu mai stiu ce-am zis, atat eram de emotionata ca nici nu stiu ce gust avea ciorba aia de burta, nici daca a usturat ardeiul. Pluteam. Eram fericita ! Intotdeauna mi-a placut sa stau in compania ta, chiar si cand ne chema seful la o sedinta, chiar si cand discutam chestii serioase legate de job. Eu visam la cat este de bine sa te stiu alaturi de mine, sa te pot privi, sa-ti ascult vocea. Doamne, cat sunt de indragostita de tine !
De multe ori, la birou, cand intarziai, eram disperata ca nu vii in ziua aia. Ma uitam in parcare si nu-ti vedeam masina. Eram distrusa. In alte zile eram super fericita cand veneai la cafea si ne nimeream impreuna acolo, in acelasi timp.puteam sa te privesc, iti  vedeam ochii frumosi si-ti urmaream gesturile, chiar daca discutai cu ceilalti colegi si mie imi aruncai cate o privire in treacat, un zambet (nu intotdeauna) bine ascuns. Adresat doar mie. Eram disperata de bucurie. Acestea au fost momente de fericire maxima care nu pot fi exprimate in cuvinte niciodata, decat doar daca imi asculti sufletul.

Sa-ti mai spun cat eram de fericita cand mergeam cu masina, cu tine, in drumul catre casa ?! Momentele acelea nu le-as da pe nimic. Visam tot drumul ca mergem in alta parte, doar noi doi.si-mi doream sa prindem cat mai multe semafoare pe culoare rosie. sa mai intarziem, sa prelungesc cat mai mult clipele minunate de a fi impreuna. Si, odata, in drumurile noastre, la radio canta Voltaj. "Ploua, ploua peste inima mea." Am oftat din tot sufletul meu, ma uitam pe geam si nu am avut curaj sa ma uit spre tine. Doar ascultam melodia si te simteam alaturi. Desi eram atat de singura.a Aunci daca as fi avut curaj sa-ti ating mana si sa te fac sa te uiti spre mine, poate ai fi citit in ochii mei ce simteam.. Dar a fost un moment dulce-amar. Si a trecut... Nu am avut curaj sa fac primul pas. Dar de cate ori ascult melodia asta ma gandesc doar la clipa cand eram in masina cu tine... si iar mi-e dor de tine ! Cumplit de dor de tine !

As putea sa scriu la infinit despre tine, caci sunt atatea amintiri legate de tine, atat de multe lucruri, gesturi, surasuri, atingeri, ganduri ascunse incat ma ingrozesc de mine. De mine cea care sunt atat de serioasa si de "cuminte" incat nu stiu ce sa mai fac.. Si cred ca ai fost si tu putin vinovat de toate lucrurile astea, ca nu am innebunit eu de tot, nu mi s-a "parut" tot timpul, ai participat cu buna stiinta si cu siguranta ti-ai dat seama ca sunt indragostita de tine ! Dar nu te cert, nu as putea sa o fac, te iubesc atat de mult, incat mai bine iau toata vina asta (de a ma indragosti)  asupra mea. Cat mi-e dor de tine, acum cand scriu.foarte mult dor... dor nebun de iubire.
Dor de ochii tai frumosi... Dor de mainile tale moi. Dor de respiratia ta dulce. Dor de vocea ta calda. Te iubesc ! Dureros, dar te iubesc ! Te iubesc  fara asteptari.

Un articol de Jullien