In toate societatile, parintii si copiii intampina cel putin intr-o anumita perioada probleme.
Copiii vor considera parintii responsabili de necesitatile si insuccesele lor, iar parintii se vor lovi mereu de bariera „tacerii“ impusa de micuti.
Exista studii despre forma si marimea familiilor, exista studii despre familiile dezorganizate, despre influenta divortului asupra formarii trasaturilor psihosociale ale minorilor, precum si numeroase cercetari privind copiii adoptati sau pe cei aflati in plasament familial. "Razboiul" dintre generatii
Daca, in timpul copilariei, parintii sunt cei care initiaza efectiv copilul in stabilirea relatiilor in familie, extinse apoi la grupul de joaca, in adolescenta parintii nu mai reusesc sa supravegheze minorii decat cu mare dificultate.
In aceasta perioada din viata lor, tinerii, aspirand la alt statut decat cel de copil, incep sa se impotriveasca dorintelor parintilor, in incercarea de a avea libertatea visata. Parintii vorbesc si transmit enorm copilului in perioada copilariei, ei invata efectiv sa vorbeasca, sa participe la dialog. In adolescenta, centrul de greutate al comunicarii se deplaseaza de la nivelul exclusiv al familiei la nivelul grupului de colegi si prieteni. Astfel, tanarul devine un veritabil participant la dialog, de multe ori insa fara sa comunice nimic adultului sau parintelui de langa el. Adolescentii devin „experti“ in a nu transmite nimic, in a nu comunica. Unii parinti incearca sa-si invete copiii de la varste mici sa munceasca, sa faca o activitate si nu doar sa primeasca totul pe tava, sa faca unele actiuni pentru a se deprinde cu respectul pentru munca.
Sfaturi pentru parinti si reguli pentru adolescenti
Adolescentii care sunt ajutati (atentie, nu cocolositi!) de catre parinti inca din copilarie ori pubertate isi dezvolta radacinile relationarii: mama si fiica pot avea discutii intime, de prietenie adevarata, tatal si fiul pot discuta mai deschis despre perspective, interese comune etc. Regulile cele mai simple se invata si se respecta in familie, se reflecta apoi in comportamentul din grup
si reintra in circuitul de comunicare intrafamiliala care sta la baza relatiilor intime.
- Respectati intimitatea adolescentului. / Respectati intimitatea parintilor.
- Dati sfaturi, dar si exemple de comportare. / Pastrati confidentele, secretele.
- Incurajati ideile adolescentului. / Luati in considerare drepturile parintilor.
- Demonstrati ajutorul emotional (afectiv). / Fiti politicosi cu parintii, mai ales cand sunteti in public, in grup.
- Pastrati secretele incredintate si cele familiale. / Sprijiniti dorintele lor in absenta.
- Nu fiti exagerat de posesiv. / Oferiti cadouri si felicitari pentru ziua lor de nastere.
- Incercati sa tratati adolescentul ca pe un tanar adult responsabil. / Priviti in ochi parintii in timpul conversatiei
- Abordati in discutiile cu adolescentul probleme de politica, religie, sex. / Respectati aprecierile si evaluarile parintilor chiar daca sunt demodate.
- A ajuta copilul sa-si puna in valoare calitatile e o preocupare a oricarui parinte. In primii ani de scoala rolul parintelui e aproape la fel de important ca si al profesorilor.
- Aratati-i ca sunteti interesat de temele lui. Trebuie sa va abtineti de la comentarii denigratoare la adresa programei scolare, a profesorilor si ajutati-l la teme cel putin in primii doi ani, cat sa-i imprimati niste obiceiuri corecte. Asta nu inseamna insa sa-i faceti dumneavoastra temele, ci doar sa-l supravegheati.
-Comunicati cu copilul. Poate ca marea „problema“ a invatamantului nostru e ruperea de realitate: elevilor li se predau niste concepte fara sa li se arate legatura dintre viata si ce invata la scoala. Incercati sa umpleti dumneavoastra aceste goluri, prin dezbaterea unor teme istorice, opere literare, chiar si filme pe care le-ati vizionat impreuna. Incercati permanent sa ii oferiti exemple concrete, sa faceti astfel analogie dintre concepte si notiuni.
-Incercati sa transformati invatatul in ceva placut. Crescuti cu televizor si calculator, copiii manifesta tendinta de a nu mai fi interesati sa citeasca o carte, sa invete din manuale... Incercati astfel sa ii stimulati interesul vizual prin fotografii sau ilustratii din carti, puneti-l sa asculte casete audio sau sa asculte emisiuni sau lectii inregistrate etc.
- Incercati pe cat posibil sa va incurajati copilul sa capete acea incredere in sine de care are nevoie. De cele mai multe ori, tendinta parintilor este de „pune la colt“ copilul, de a-l certa si pentru greseli minore. Asigurati-l mai bine ca ii sunteti alaturi indiferent de intorsatura pe care o pot lua lucrurile, aliati-va, pentru a-si gasi in dumneavoastra un prieten de nadejde. In momentul in care vedeti ca greseste, ajutati-l mai bine sa descopere calea prin care isi poate rezolva problema...
-Alegeti ora potrivita pentru lectii. Puneti-l la incercare, ca sa descoperiti daca e mai bine sa manance si sa se relaxeze putin si apoi sa se apuce de lectii ori daca trebuie sa scape intai de apasarea temelor si dupa aceea sa manance si sa se joace.
- Este foarte important sa ii creati o atmosfera relaxata, camera sa fie locul lui de refugiu, in care sa aiba insa si un colt destinat studiului: un birou, o mica biblioteca etc.
- Tineti legatura cu invatatoarea. Intrebati la ce nivel se situeaza si cum ati putea sa contribuiti pentru ca micutul sa obtina rezultate mai bune. Daca observati ca are nevoie de explicatii suplimentare la vreo materie, ajutati-l sau solicitati sprijinul unei persoane calificate.
- Nu-l bateti prea tare la cap. A va dori ca micutul dumneavoastra sa aiba rezultate bune nu inseamna neaparat sa aiba 10 pe linie. Totusi, nu-l lasati sa creada ca scoala este doar un "rau necesar", ci explicati-i, dandu-i chiar exemple elocvente, cat de importante sunt studiile in viata.
Intra si vorbeste cu noi pe forum!
