John Fowles: Iubita locotenentului francez
Aparut in 1969, romanul Iubita locotenentului francez este, alaturi de Colectionarul si Magicianul, una din cele mai cunoscute scrieri ale lui Fowles.

Daca sunteti iubitor de literatura clasica, aceasta pasiune va va fi pusa la grea incercare, pentru ca in aceasta opera,Iubita locotenentului francez,  Fowles distruge in mod programat canoanele literaturii clasice. Chiar daca dimensiunile cartii Iubita locotenentului francez sunt descurajatoare, peste 600 de pagini, cititorul are privilegiul de a citi gandurile lui Fowles, care jongleaza cu conceptele clasice si cu cele postmoderniste. Pasionat de jocuri metadiegetice, naratorul pretinde ca nu cunoaste urmarea textului, prin oferirea unor sfarsituri alternative. In acest fel, codurile scriiturii ii sunt oferite cititorului, care capata aceeasi forta creatoare ca si autorul. Acesta ii da brusc seama ca, daca doreste, are puterea de a modifica sau de a continua romanul. Poate cea mai evidenta diferentiere de literatura clasica este data de modalitatea de intruziune a autorului in text.

In Iubita locotenentului francez nu este vorba de intruziunea clasica, onmiscienta, a autorului care ne sugereaza finalul sau ne dezvaluie misterele. V
ocea lui Fowles e aceea a unui narator indecis, care se vrea incapabil sa-si aleaga finalul si nestiutor de soarta si gandurile personajelor create chiar de el. Romanul surprinde o poveste de dragoste, plasata in 1867, iar maniera de a scrie aminteste de Thackeray, insa unul emancipat si necenzurat.

In acest mod Fowles a gasit modalitatea de a-i concura pe marii scriitori victorieni, de a li se alatura fara a-i privi de sus, ci doar dintr-o alta perspectiva.

Succesul de care s-a bucurat cartea Iubita locotenentului francez este explicat de critica si prin dexteritatea cu care scriitorul manuieste o intriga de-a dreptul conventionala: trinughiul alcatuit din Charles, logodnica lui, suava Ernestina, si misterioasa si rebela straina Sarah Woodruff. Ca si in alte opere ale sale, Fowles se joaca cu barierele temporale si spatiale.

Coordonatele spatiale nu au doar rolul de a plasa actiunea, ci si de a dispune antitetic societatea victoriana a unui mic orasel si modernismul si libertatea care se contureaza la Londra sau mai departe, in America.

Incalcarea limitelor temporale aduce o deosebita vivacitate textului.
Autoreflexivitatea si densa intertextualitate parodica sunt alte trasaturi care plaseaza cartea in postmodernism. Ecranizarea cartii Iubita locotenentului francez, in regia lui Karel Reisz, cu Meryl Streep (foto) si Jeremy Irons, s-a bucurat de succes, fiind nominalizata la Oscar in 1981.

Un articol de Mariana Dobrica