Sa va fie clar: nu mi-a placut si nici displacut vreodata in mod deosebit Mihaela Radulescu Schwartzenberg. Pe langa ea in show-bizul romanesc exista nume care au dat cu  oistea-n gard moral, omeneste, etic sau cum vreti voi, cu mult mai rau.

Insa ultima declaratie a Mihaelei care a starnit iarasi jdemii de fraze tropaitoare si sforaitoare in media m-a pus pe ganduri. Femeia asta, imperfecta, ca noi toti, a pus un punct pe un "i" de care multi se feresc ca Uciga-l Toaca de tamaie: obligatia de a tacea.
Mihaela Radulescu Schwartzenberg a expus niste idei care au fost enuntate la un moment dat intr-o forma asemantoare si la fel de civilizat si de catre Razvan Ciobanu, homosexual declarat. Mihaela a spus-o frumos, fara sa injure, fara sa jigneasca, fara cuvinte ofensatoare, desi cinic si acid. La fel a facut-o cu ceva ani in urma si Razvan Ciobanu si atunci nu a sarit nimeni in sus de fund, aratand cu degetul acuzator pentru ca Razvan este gay si daca ar fi spus ceva despre el, s-ar fi putut interpreta... Sesizati non-sensul si ridicolul situatiei?

In numele libertatilor si acceptarilor a orice, am ajuns sa tacem. Ne indesam adanc pumnul in gura si tacem de frica sa nu fim etichetati intr-un fel sau altul pentru ca opiniile noastre personale ar putea leza vreo minoritate existenta sau inchipuita si se va gasi o gloata de persoane care sa ne faca albie de porci pentru ca, iaca, nu gandim cum se impune. Si aici vorbesc despre opinii personale expuse frumos, omeneste, logic. Pe de alta parte trebuie sa inchidem ochii cand propriile noastre convingeri sunt calcate in picioare si batjocorite de catre aceia care nu isi fac procese de constiinta si ii doare in spatele bunului-simt de credinta, moralitatea sau principiile dupa care ne conducem noi in viata - si aceasta tot in numele "sustinerii tolerantei" si “dreptului la libera exprimare”.
Daca eu zic ceva de credinta, de Dumnezeu, se vor gasi cativa care sa imi raspunda ceva de dulce la adresa “mnezeului” meu. Iar eu trebuie sa tac si sa nu raspund cu aceeasi moneda, ca daca oamenii sunt atei, inseamna pentru ei ca au si dreptul de a-i face pe cei ca mine cu ou si cu otet si implicit au si dreptul de a ne face sa ne simtim oameni de nimic. Eu si cei ca mine insa nu pot spune un cuvintel, pentru ca se poate interpreta ca am avea ceva contra ateilor. Ati prins ideea?
La fel mi s-a intamplat cat am avut o reactie la declaratiile celor de la Dolce si Gabbana si am spusa ca da, bravo lor, au avut curajul sa spuna ceea ce multi gandesc dar tac de frica de a nu fi etichetati. Reactia primita de catre mine a fost de asteptat: sunt o persoana cu mintea ingusta si fac discriminari. Asa o fi, dar asta nu da dreptul nimanui sa imi limiteze mie dreptul la libera-exprimare, atata timp cat folosesc un limbaj decent si nu instig la ura sau violenta, ci pur si simplu imi exprim acordul sau dezacordul fata de ceva anume, elegant si consitutional.

De dreptul la exprimare si toleranta ar trebui sa beneficiem si noi astia carora nu ne place sa ne raliem opiniei “generale” pentru ca opinia aceea ar fi politically corecta si a noastra, nu.
Asa ca eu imi exprim dreptul la exprimare si spun ca eu, personal, nu pot pune semnul egalitatii intre un cuplu heterosexual care se chinuieste sa faca copii si apeleaza la insiminarea in vitro si un cuplu de homosexuali care isi alege codul ADN si mama purtatoare din niste cataloage cu hartie lucioasa pentru a face un copil. Si nu mi se pare normal sa vad barbati rujati ori sarutandu-se pe strada, asa cum din punctul mei de vedere, al unui nimeni, paradele gay sunt de prost-gust si pur si simplu nu cred ca existenta lor ajuta pe cineva cu ceva.
Apropos, toti amicii homosexuali pe care ii am sunt dezgustati de circul acela...

Si nu, nu mi se pare normal sa fiu etichetata cu “minte-ingusta", “inapoiata”, “discriminatoare” pentru ca nu am aceleasi opinii cu cei care fac taraboi in numele unei libertati a cuvantului care merge numai intr-un singur sens.
Daca unii oameni gasesc placere in a nega existenta Divinitatii sau a se inchina la o balega, in a face amor cu persoane de acelasi sex sau cu un morcov, sa fie sanatosi, nu e treaba mea sa ii judec si sa arunc cu piatra in ei.
Insa cer si eu sa imi fie respectat dreptul de a avea opinii si de a spune ca eu nu ma raliez anumitor idei. Este chiar asa de greu sa acceptati asta, oameni buni?
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)