Il intrebasem pe astrolog care este tipul de barbat potrivit pentru mine si daca astrele imi dau sanse sa am relatia de cuplu perfecta. El a mesterit prin calculator, apoi s-a intors si m-a intrebat, privindu-ma in ochi: "Cum te intelegi cu tatal tau?"
"Bine – i-am raspuns eu. Dar ce legatura are asta cu...?"
"Pai, asa cum te intelegi cu tatal tau, te vei intelege si cu iubitul. Asta e batut in cuie!" a concluzionat el, dupa care mi-a dat o lista de ani compatibili si incompatibili cu mine...

Legatura Tata - Iubit
Eram intr-o perioada dificila sentimental, in care o luam de la zero, inclusiv cu pre-conceptiile despre cum functioneaza lucrurile in iubire. Cred ca stiti prea bine de ce folosesc cuvantul "pre-conceptii": purtam cu noi, in diferite etape ale vietii, tipare clare despre ce am vrea de la "el" pentru a fi fericite. Acumulam din diverse surse – experiente povestite de altii, filme, carti – din ce in ce mai multe criterii obligatoriu incluse in portretul jumatatii ideale. In timp, ajungem sa construim o adevarata plasa in care – culmea! - ne prindem noi insine, in loc sa-l prindem pe El, si ne limitam foarte mult libertatea de a alege.

Asa se petreceau lucrurile pe atunci si cu mine. Ani de zile crezusem ca stiu exact cum vreau sa fie partenerul meu si-l obligasem, pe cel care fusese langa mine, sa se schimbe. Plecasem de la premisa ca el ar fi trebuit sa fie complet diferit de tatal meu, pe care-l vedeam responsabil de nefericirea mamei de-a lungul intregii lor casnicii agitate. Va imaginati asadar cat de socata am fost de declaratia astrologului! Tonul sau nu lasa loc vreunei interpretari, iar pe vremea aceea vedeam in astrologi Atot-Stiutorii Lumii. Practic nu gaseam nici o fericire in a afla ca, de fapt, cautam inconstient pe cineva care sa semene cu tata – respingand totodata constient orice asemanare posibila. Cuvintele astrologului mi-au ramas foarte vii in minte si n-am mai scapat de ele o buna perioada.
Intr-o buna zi, m-am hotarat sa confrunt aceasta problema si sa o rezolv. Oare eram nefericita in iubire pentru ca refuzam sa ma atasez de cineva care ar fi semanat cu tata – desi tocmai de asta aveam nevoie?
M-am tot gandit la tatal meu si mi-am dat seama ca pana in acel moment nu reusisem sa departajez relatia mea cu el de relatia mamei cu el. Si am realizat cat de buni prieteni suntem tatal meu si cu mine, desi eu fusesem mereu in "tabara cealalta".

Am realizat ca imi place cineva ca tata, cu care pot discuta despre viata si dilemele pe care le am, si care isi spune punctul de vedere fara a urmari sa mi-l impuna cu orice pret. Mi-am adus aminte ca tata m-a invatat sa dansez si ca umorul lui extraordinar ne-a inveselit multi ani pe toti. Am constientizat cat de important pentru mine este sa fiu indragostita de un om pe care-l admir pentru indemanarea sa. Tata poate repara orice lucru si mereu gaseste solutii inventive. Considera ca nu exista situatie fara iesire. Imi place felul sau simplu in care iubeste viata si oamenii, chiar si pe cei care i-au facut mult rau. Pentru el nu exista ura si ranchiuna care uratesc zilele multora. Sunt multe lucruri care fac din tatal meu un barbat admirabil!

Cert e ca are si defecte pe masura, iar eu parca ani de zile le vazusem doar pe acelea. Acum insa ma simteam usurata sa descopar ca in ceea ce vad minunat la un barbat regasesc partea buna a tatalui meu. Mai presus de orice, sentimentul de libertate bazata pe incredere pe care-l am in aceasta relatie de copil-parinte este extraordinar de important pentru mine si este o valoare fundamentala si in relatia de cuplu – in ceea ce ma priveste. Sa ma indragostesc de cineva cu care sa impartasesc toate astea si sa avem in plus intimitate amoroasa – iata o minunata posibilitate!
De aceea pentru mine este, recunosc, un punct pozitiv ca iubitul meu sa semene cu tata (desi cele doua relatii in care "el" semana pregnanat cu tata n-au mers:); pentru alte femei, tatal e un criteriu clar despre "cum sa NU fie El" - atunci cand relatia parentala a fost frustranta.
Iata ce-mi scrie o prietena:
"Da, intr-adevar este interesant subiectul. Ma intreb cine si-ar putea dori sa gaseasca in iubit ceva din tata?
La unele din sedintele de psihoterapie s-a ajuns la un moment data la concluzia ca relatia mea este asemanatoare (in ceea ce priveste comunicarea) cu relatia mamei mele- tata. Adica stiu ca relatia mea cu iubi sufera din cauza comunicarii, asa cum probabil suferea si relatia mama-tata.
De altfel si relatia cu tata era super inchisa, adica nu se comunica mai deloc, ceea ce vreau sa evit cu iubi desi trebuie mult efort..."

Mai sunt si alte femei care nu si-au pus deloc problema – probabil ca n-au dat peste astrologul cu pricina... Una dintre prietene mi-a raspuns la intrebare in felul urmator:
"Ce gand incestuos! In ceea ce ma priveste nu au nici o legatura, in nici una dintre situatii. Relatia cu tatal tine de alte sfere mult prea putin pamantesti si este o legatura in mod special sufleteasca pe care o descoperi ca fiind extrem de puternica din pacate prea tarziu, cand nu mai poti comunica si cand descoperi cat de multe ar mai fi fost de spus. Inhibitia ti-a ingradit comunicarea, un soi de retinere ce tine poate de teama de a nu soca sau de a nu ingrijora sau de a nu fi inteles gresit sau...sau. Lucrul acesta il intelegi abia cand la randul tau ajungi la varsta parintilor care n-au cum sa marturiseasca franc ca experienta ii ajuta sa accepte sau sa inteleaga orice, sau aproape orice.
Cealalta relatie in schimb este mult mai directa, mai fara menajamente, as putea spune mai franca si mai profunda pentru ca tine si de alte sfere mai pamantesti. Si daca parintii nu-i poti alege si-i poti accepta asa cum sunt , dincoace alegi si accepti ceea ce ai ales, sau nu. Si atunci iarasi alegi pana cand ai ceea ce te face multumit, impacat. linistit, nelinistit, fericit sau nefericit. Oricum e alegerea ta si o poti revoca. Ca sa revin nu pot fi pusi alaturi, sunt doua linii paralele atat in timp cat si in spatiu. In schimb, recunosc ca l-am iubit pe bunicul Matei cu care doream sa ma si marit, pe la vreo patru anisori."

Alta a ridicat din umeri: "Intrebarea ta e putin prea cam freudiana pantru mine. Zau daca am idee! Pot sa-ti spun ca sigur nu vreau un alcoolic cum a fost/este fostul meu sot."

Fie ca ne dam seama sau nu, multi dintre noi urmarim sa reproducem in propria viata modelul relatiei dintre parinti, si alegem adesea parteneri care sa ne ajute sa realizam aceasta. E insa important sa constientizam cat mai mult din mecanismele subtile care ne influenteaza alegerile si sa le demontam – acolo unde e cazul.
Tu ce parere ai, cat esti de influentata in viata de cuplu, de relatia cu tatal tau?