A fost odata o tanara oarba care se ura pe ea insasi din cauza ca era oarba. Tanara femeie nu se ura doar pe ea, ci ura pe toata lumea, cu exceptia prietenului ei iubitor. El era intotdeauna langa ea, intotdeauna gata sa o ajute.
Intr-o zi ea i-a spus lui:
 "Eu nu am vazut niciodata soarele. Nu stiu cum arata. Nu stiu cum arata o floare. Nu stiu ce inseamna culorile. Nu stiu ce inseamna lumina, nu stiu ce inseamna ziua. Nu stiu cum arata marea, nu stiu cum arata muntii. Nu stiu cum arata un catel. Dar daca as putea sa vad si eu lumea, m-as casatori cu tine!"
Dupa putin timp, fetei i s-a facut un transplant pentru cineva i-a donat o pereche de ochi. Cand bandajele au fost date jos, ea a putut sa vada totul, inclusiv pe prietenul ei.
 El s-a asezat in genunchi in fata ei si i-a spus:
"Acum, ca poti vedea lumea, te casatoresti cu mine?"
Fata s-a uitat mai bine la el si a vazut ca el este orb. Numai uitandu-se la ochii lui inchisi s-a cutremurat. Era socata, nu se astepta la asta. Gandul ca va trebui sa se uite la ochii lui inchisi toata viata, a facut-o sa-l refuze.
 Prietenul ei a plecat si a doua zi tanara a primit un biletel de la el, in care el scrisese:
 "Sa ai grija de ochii tai, draga mea, pentru ca inainte sa fie ai tai, au fost ai mei!"

... Asa este se intampla si cu mintea omeneasca, care nu se odihneste niciodata cand starea noastra se schimba, si cand avem necazuri, si cand suntem fericiti. Numai cativa dintre noi putem sa ne reamintim cum era viata noastra la greu si cine a fost alaturi de noi in cele mai dificile situatii din viata.
Viata este un dar!
Asa ca, draga cititorule, astazi, inainte sa spui cuiva o vorba rea, gandeste-te la oamenii care nu pot vorbi.
Inainte sa spui ca mancarea nu este gustoasa, gandeste-te la cineva care flamanzezte, ca nu are ce sa manance.
Inainte sa iti critici sotul sau sotia, gandeste-te la cineva care se plange la Dumnezeu de singuratate.
Astazi, inainte sa te plangi de cat de grea este viata, gandeste-te la cineva care a plecat prea tanar de pe acest pamant.
Inainte sa te plangi de copiii tai, gandeste-te la cei care ar da orice sa aiba copii.
Inainte sa te plangi ca nu iti este casa curata, gandeste-te la oamenii care traiesc pe strazi.
Inainte sa te plangi de distanta parcursa cu masina, gandeste-te la oamenii care merg pe jos aceeasi distanta si pe ploaie, si pe vant, si pe frig si pe caldura.
Cand vei veni acasa obosit si te vei plange de serviciu, gandeste-te la someri, la cei care ar dori sa aiba un loc de munca si nu isi pot gasi un serviciu ca sa castige o paine.
Inainte sa arati cu degetul, sa judeci si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara pacat si noi toti trebuie sa raspundem in fata Lui Dumnezeu pentru toate faptele noastre.
Si cand ganduri depresive te doboara, pune un zambet pe fata si multumeste-i Lui Dumnezeu ca esti in viata!
Impartaseste cu toti cei pe care ii iubesti acest mesaj! Arata-le ca iti pasa de ei!