Venea Craciunul. Zapada se lasa asteptata, insa spiritul Sarbatorilor se simtea peste tot. Schimbam retete cu Nicoleta, vecina si prietena mea, cand barbatii care stateau si ei la o bere si la o tabla au hotarat ca trebuie sa ia porc. Ca ce fel de Craciun e ala fara porc? Bine, perfect, luam un porc impreuna cu vecinii, il dam pe jumatate, porc crescut in curte, o sa fie si mai gustos si ma ieftin decat cel de la supermarket. S-a hotarat. Facem toti carnati, caltabosi, racitura, toba, leber, sarmale, ba chiar si jumari. Daca o sa mai si ninga un pic si vin si niste colindatori, o sa fie un Craciun ca in copilarie. Sporovaiesc cu draga de Nicoleta, barbatii cu ale lor...

In ziua magica a taierii procului, ex-ul meu se da lovit. Il lasa pe Puiu sa se duca la treaba... Saracul Puiu se duce, munceste, vine cu porcul gata despicat in doua. Jumatate la ei, jumatate la noi. Mie imi crapa obrazul de rusine, omul se trezise cu noaptea-n cap si muncise zdravan. Frigiderele mele erau pline, asa ca, draguti, vecinii mei de suflet se ofera sa imi faca loc in congelatorul lor cel mare din garaj pentru ce nu a mai incaput la mine. Ma linistesc – afara da cu multe grade cu plus si carnea de porc se strica repede.
Ma apuc de treaba, cozonacii se umfla in cuptor, eu m-am apucat de facut restul de mancare. Noroc ca am pregatit scutecele Domnului si prajiturile din timp, casa e curata, ca asteptasem preotul cu Nasterea cu sufletul la gura, bradul e impodobit. Am pus colinde si cateii dorm linistiti, au colindele un efect de somnifer pentru patrupedele mele, ceva de speriat.

Ex-ul meu se invartea pe langa mine, sa ma ajute, cam cu jumate de inima. Apare Mihai, vecinul, ca sa ne invite la ei, ca au inchiriat Mos Craciun pentru copii si sa mergem si noi, ca mai vin niste cupluri care au copii si o sa schimbe daruri. Noi nu avem copii.
- Iarta-ma, Mihai, dar nu pot, uite cata treaba am! Nu am cum sa vin!
- Vin eu!, sare ex-ul meu, fericit ca scapa de munca.
- Bine, dar te rog sa nu stai mult si sa vii sa ma ajuti.
- Sigur!
Pleaca amandoi, eu raman ca proasta, bombanind de una singura si ma apuc de dat carnea de carnati, sarmale si caltabosi la masina.

Ma suna Nicoleta. Prestase, draga de ea, mai multi cozonaci si nu mai avea tavi libere sa ii puna la dospit. Vino, ca iti dau eu, am tavi desule! ii zic si ma apuc sa le scot din dulapuri, sa isi aleaga de care ii trebuie.
Nicoleta vine si ma vede dand de zor carnea la masina manuala de tocat carne.
- Mai, ai innebunit, de ce te obosesti asa? Uite ca o trimit pe fata cu masina mea electrica de tocat, scapi mai repede! Imi vine sa o pup! M-a salvat de o multime de oboseala. Si o si pup! E o femeie tare sufletista si am doar cuvinte de lauda pentru ea.
Pleaca si dupa nici 10 minute vine cea mica cu masina electrica.

Fericita, dau carnea la masina, invelesc sarmalele de varza, scot carnea fiarta de toba, o tai frumos, sa aiba aspect, si umplu toba, o cos, scot cozonacul din cuptor si il duc pe veranda sa se odihneasca, bag sarmalele in locul cozonacilor. In timpul asta racitura fierbe domol... Spal masina de tocat, toc si maruntaiele de leber. Am condimentat si carnea de carnati, umplutura pentru caltabos e si ea gata asa ca trebuie sa dau o fuga la Mihai si la Ioana, sa imi recuperez barbatul, ca sa umplem impreuna carnatii si leberul, ca nu raspunde la telefon. Transpirata si obosita prastie deja, imi trag pe mine o geaca si trec drumul.
Casa lor plina, copii de toate dimensiunile pe jos, pe sus, jucarii, aia mici se cearta, unu e bosumflat, altul plange, adultii nu ii baga de seama, vorbesc intre ei si beau gin tonic.
- Stai sa bei un gin cu noi!
- Ioana, nu pot, am treaba, e Ajunul si chiar nu vreau sa ma prinda miezul noptii stand in picioare la bucatarie!
- Lasa, mai, ca le faci maine!
- Pai maine e Craciunul, nu ma apuc sa umplu carnatii de Craciun...
Incerc sa il iau de o aripa pe al meu, sa vina sa ma ajute. Ti-ai gasit, nu am cu cine sa ma inteleg. Ioana zice sa il las, "sa se simta si el bine". E drept, doar eu ma simtisem bine pana atunci. Se si vedea pe fata mea.
Plec acasa ofilita si plina de nervi. De la Mihai si Ioana se aude muzica data la maxim in tot complexul. E Ajunul Craciunului.

S-a intunecat. Eu tot ma chinuiesc cu umplutul carnatilor, al leberului si al caltabosului. Pana la urma reusesc. De afara, din noapte, se aude muzica data la un nivel asurzitor, chiuituri si injuraturi. Ce Doamme iarta-ma?! Ies pe balcon. Harmalaia e de la vecini, recunosc toate vocile. Oftez. Ma intorc in casa. Cu chiu, cu vai, dupa miezul noptii reusesc sa termin cu toate. Imi apare si ex-ul, nitel afumat, care imi povesteste ca viitorul cumnat al lui Mihai s-a facut pulbere, injura, ii venea sa faca pipi si au trebuit sa il duca ei la baie sa ii dea pantalonii jos, ca sa faca pipi, si ca era asa de beat ca a cam facut pe el, in chilotii Catalin Botezatu primiti cadou de Craciun. Dau din umeri. Nu mi se pare nimic amuzant. Dimpotriva. Dar eu nu am simtul umorului, mi-a disparut dupa 12 ore de stat in picioare si trebaluit de una singura.

A doua zi dimineata ex-ul mi-e imbufnat. Ca sunt o antisociala, nu am prieteni, ce, crapam daca mergeam si eu? Nu, dar aveam treaba. Si daca as fi avut ajutoare as fi terminat pe la ora 7 si am fi putut petrece frumos seara de Ajun cu cine vroia el. Nu intelege nimic. Continua sa se planga. Eu pun mana pe telefon si incep sa sun. Prima data la Puiu si Nicoleta, care confirma ca vin dupa ora 2 si aduc si fata, studenta. Sun la Bianca. O sa vina si ea cu Daniel, viitorul ei sot si cu sora ei, Claudia, tot dupa ce stau la masa cu parintii Biancai. Sun la Iusnia, care spune ca e singura, sotul lucreaza, dar vine si ea. Irina mea cred ca era plecata din Bucuresti, chiar nu imi amintesc. Ex-ul suna la Mihai si la Ioana, sa ii invite si pe ei. Ioana are de facut mancare si nu poate lasa nici copiii singuri si la mine se fumeaza, deci nu vine decat Mihai.

Dupa pranz incep sa vina oamenii. S-a umplut casa. Pregatisem platouri cu leber, toba, caltabos, sunca, fiarta, braza, paine, jumari, racitura, muraturi, sarmalele erau caldute in cuptor. Blatul de la bucatarie era plin de prajiturele de tot felul si cozonac, am scos vin si tuica de la tata. Puiu, Nicoleta si junioara vin cu un cozonac si doua sticle de vin grozav, Bianca, Daniel si Claudia tot cu doua sticle de vin bun si ei, Iusnia aduce o sticla de Martini. Apare si Mihai. Se aduce pe el. Ne asezam toti pe canapea si pe fotolii, aduc si scaune, ciugulim cate ceva si bem si vorbim si ne veselim. Florin si cumnatul lui trec sa ne colinde, cantam toti colinde, radem, glumim. E o seara de Craciun frumoasa, cu adevarat frumoasa. Telefonul lui Mihai suna, Ioana are nevoie de ajutor la facut mancare, insa Mihai o ignora si ramane in continuare. Seara, tarziu, invitatii pleaca la casele lor. Le pun la pachet prajiturele si cozonac. Le multumesc ca au venit. Mihai pleca ultimul, afumat binisor. Afara inceput sa ninga usurel... E frumos. Imi pare rau ca nu am facut poze. Eram cu totii prea cuprinsi de placerea de a ne simti bine impreuna ca sa se mai gandeasca cineva la asta...
- Ti-a placut ziua de Craciun?
- Da, a fost fain, au venit toti cei pe care i-ai chemat si au putut si s-a vazut ca s-au simtit bine cu noi.
- Deci nu sunt chiar asa de antisociala, nu?
Nu imi raspunde.
A doua zi Ioana imi reproseaza ca am lasat-o singura de Craciun, cu toate treburile pe cap si casa vraiste si ca Mihai a ajuns ametit tare acasa... Ii raspund ca imi pare rau, dar asa am petrecut si eu Ajunul. Si ca nu l-a tinut nimeni cu forta. Exact ce imi spusese ea cu o zi inainte.
Ce a urmat apoi poti citi in Revelion in pampers. Sau aproape.
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)