Sunteti in categorie: Povesti

Domnii. Cei facuti, nu nascuti

domnii._cei_facuti_nu_nascuti_400
Își târîie piciorul pe care și l-a rupt când a urcat pe casă beat mort. Privirea verde ca zeama de cucută îi scrutează împrejurimile. Își vede muncitorii și începe să-i înjure. Îi plătește cu minimul pe economie și dacă ar putea, le-ar lua li sufletele în schimb. În fond le face un favor, cine îi mai angajează azi pe atâta amar de bani?! Doar el e prost! Și nu suportă să fie considerat prost. S-a ajuns. Acum e un domn.
În copilărie mâna vacile satului și nu știa dacă seara va primi sau nu o felie de pâine unsă cu ce-o fi.
Acum însă își face concediile în străinătate.

După ce-și beștelește oamenii fără motiv, pleacă înjurând spre casă. E ora prânzului. Pe nevastă-sa a facut-o cucoană, s-a vopsit blondă și își pune unghii lungi, de plastic, cu pietricele și sclipici. Că așa e la modă. Nu-i convine că dă atâția bani, dar un bărbat ca el trebuie să aibă o consoartă aranjată. Să nu îl facă de râs!

A luat-o de nevastă nu pentru că era frumoasă, ci pentru că avea pământ. El era un rupt în cur, ai lui iși târâiau viața de pe o zi pe alta, dar el și-a promis că o să fie un domn de oraș.
Numai că orăsencele nu se uitau la el,  Ce să vadă? Cine să se uite la un vlăjgan fără carte, slab ca un țâr, veșnic cu mațele ghioraind? Le-a aratat el. Acum e patron!
Proastele naibii, nici nu știu ce au pierdut!

Îi plac femeile. Pe drum măsoară cu privirea orice fustă îi iese in cale. Ce le-ar face dacă ar putea... Dar nu poate. Tinerelele alea nu se uită la unul ca el. Nu are destui bani să le plimbe, nici nu le-ar cumpăra cadouri scumpe, deci nici șanse să le bage-n pat nu-s. A ajuns acasă. Oftează plin de obidă când deschide poarta.

Uite ce de buruieni! Baba aia pe care o hrănește de atâta amar de vreme nu mai e in stare de nimic. Moșul nu mai poate nici el da cu sapa, uită și să hrănească găinile! De pomană îi ține. Pământul și casa pe care i le-au dat ca să aibă grijă de ei la bătrînețe nu mai fac nici jumătate pe cât faceau acum zece ani. L-au păcălit! Mai înjură o dată, că i se pune pe inimă, nu alta!

A tras un var la o magazie mică și le-a pus inăuntru un pat, o masă, două scaune, un bufet, un aragaz ruginit și un dulap. Luate toate de la second.
Socotește in gând cât manânca boșorogii și ce pensie au. O pâine pe zi! Atâta bagă în ei nehaliții ăia. Pensiile pe care le primesc bătânii le strânge tot el. Că o să îi trebuiască bani de înmormântare. În plus, are de plătit lemnele iarna pentru soba cămăruței în care stau cei doi.
Și curentul pentru becul din tavan și pentru radioul pe care îl țin deschis mereu. Nu se gândesc cât îi e lui de greu, baba trebuie să-și asculte slujbele când nu o mai țin picioarele să meargă la biserică. L-au prostit!

Se descalță când intră în casă. Și-a pus gresie pe jos. Se uită după nevastă-sa. Sigur e iar cu ochii in telenovele, fi-i-ar să îi fie năravul!

Femeia îl simte și ii iese în cale.
- Ai făcut, fă, mâncare? Pune-mi să mănânc!
Blonda cu unghii de 4 centimetri îi pune două polonice într-o farfurie. I se lipesc degetele de fundul ei, că nu le spală niciodată și pe spate.
- Ce e asta?
- Ciorbă de fasole teci!
- Da` carne nu ai avut? Că ți-am umplut congelatorul! Numa ieri ai tăiat zece pui!
- Păi îi țin ca să îi vindem!
- Toantă ai fost, toantă ai rămas! Degeaba te dai cu ruj, tot o țărancă de la coada vacii ești!
Cu o mână împinge farfuria așa de violent, că blidul zboară și se face țăndări, crăpând o placă din gresia de perete pe care au ales-o amandoi ca să o pună pe podeaua șubrezită, că așa au văzut ei in casele bogătanilor.

Nevasta strânge repede zeama chioară împrăștiată pe jos.
- Să îți dau o bucată de brânză? Că nu am vândut-o pe toată.
El dă din cap, iar femeia îi pune sub nas o bucată albă și cleioasă.
Apoi iese afară. Vecină-sa o salută peste gard.
- Ce faci, tu?
- Uite strâng rufele, mai trebuie să le calc. Fac bagajul, plecăm in Franța!
- Bravo vouă, v-ați ajuns!
În casă, bărbatul aruncă o privire fugară spre icoană iși face o cruce strâmbă, in timp ce mestecă.
"Doamne-ajută! Fir-ar a dracului de muiere, mi-a dat să mănânc brânză mucegăită!"
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)

 

Sursa: Domnii. Cei facuti, nu nascuti