Numărul total de cetățeni români rezidenți în Italia, la 1 ianuarie 2017, era de 1.190.091, conform datelor înregistrate de Ambasada României în Italia.
O excursie la Roma sau la Torino te poate suprinde cu frumusețea orașelor dar și cu cât de des auzi vorbindu-se românește în mijloacele de transport, restaurante, în parcuri, la orice moment din zi.

Cine s-ar gândi că în vremurile trecute, italienii au venit la rândul lor în România și au pus bazele unor sate, cartiere, și că oameni din comunitatea italiană chiar au devenit personalități de seamă în diverse domenii.

Povestea italienilor veniți în România are mai multe etape istorice. Rațiunea principală a fost deschiderea comercială către Austro-Ungaria dar și către Balcani și Turcia. Toate acestea au fost susținute de ușurința învățării limbii, „sora latină din Est” și „felul de a fi al oamenilor”, după cum spun cronicile ce consemnează prezența și activitatea acestei comunități.
În 1935 s-au înregistat 60.000 de cetățeni italieni în România, iar oamenii vremii îi numeau „pașaportari”.

Încă din Evul Mediu, Marea Neagră și Dunărea au constituit puncte de atracție comercială pentru negustorii venețieni și genovezi, iar orașul Chilia a devenit oază de comerț genovez, iar în secolul al XVII-lea apar primele colonii de italieni în Galați și apoi la Iași.
În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, emigrația italiană a crescut continuu în special în Banat și zone din Transilvania, iar în perioada Interbelică s-au fondat comunități în Muntenia și în zona Capitalei.

După sovietizarea României au fost repatriați  forțat 40.000 de italieni și expropriați din România, confiscându-li-se aurul și obiectele de valoare.
Fascinant este că, recensământul din 2002 consemnează un număr de 3331 de cetățeni români de origine italiană, cifra nefiind foarte concludentă, deoarece unii dintre ei nu mai cunosc sau nu mai recunosc originile italiene. Cei care s-au declarat de origine italiană sunt în mare parte catolici, dar în baza căsătoriilor mixte multe familii de origine italiană și-au pierdut identitatea culturală și apartenența la catolicism.
Comunități și nuclee mici continuă să existe în zonele Alba-Iulia, Bistrița, Brăila, București, Buzău, Craiova, Pitești.

O comunitate interesantă a fost fondată în comuna Greci din județul Tulcea, provenită din zona Firuli, Belluno, Rovigo și oameni veniți în Tulcea ca meșteri pietrari. În limbajul persoanelor în vârstă se mai pot  observa cuvinte din dialectul italian specific zonei din care au provenit.
Meseriile cele mai întâlnite în comunitatea italienilor erau de pietrari, sculptori, zugravi, prelucrători în lemn dar și lucrători în domeniul silvic. Intelectualii erau de cele mai multe ori arhitecți.

Din cadrul comunității italiene s-au remarcat medici, scriitori, profesori, actori renumiți. Aici trebuie să îl amintim pe Carol Davila, medic și farmacist, fondatorul școlii românești de medicină;  pe Alexandru Pesamosca, renumit chirurg pediatru care de puțin timp s-a stins; Luigi Cazzavillan, fondatorul presei moderne românești; Adrian Marino, eseist, critic și teoretician literar dar și pe actorii Ileana Stana Ionescu și Mișu Fotino.

Activități culturale și publice ale comunității italiene din România se desfășoară sub egida diferitelor asociații și comunități, Asociația Italienilor din România cu sediul la Suceava, Comunitatea Italienilor din România cu sediul la Iași, Asociația Circolo Trentino din România cu sediul la Zărnești, iar prima emisiune TV în limba italiană, din grila televiziunii naționale a fost lansată în iunie 2007 de TVR Timișoara.

Traducătorii nativi pentru limba italiană sunt puțini din rândurile acestei comunități. Italiana nu se studiază la noi în țară ca limbă maternă, iar apartenența acestora la limba italiană este mai mult în dialect și în tradiții de familie.

Piața de traduceri italiană este mereu în creștere și datorită colaborărilor de afaceri și noilor firme care aleg să deschidă filiale în România, în baza unei vechi și bune tradiții.
Cererea tot mai mare de specialiști traducători italiană a fost înregistrată în perioada în care românii au luat calea Italiei, în anii 2000 . Comunitățile românești din Italia au fondat școli și profile universitare în limba română, mass-media și edituri.