Tombe la neige

Tombe la neige
Tu ne viendras pas ce soir
Tombe la neige
Et mon coeur s'habille de noir
Ce soyeux cortege
Tout en larmes blanches
L'oiseau sur la branche
Pleure le sortilege

Tu ne viendras pas ce soir
Me crie mon désespoir
Mais tombe la neige
Impassible manege

Tombe la neige
Tu ne viendras pas ce soir
Tombe la neige
Tout est blanc de désespoir
Triste certitude
Le froid et l'absence
Cet odieux silence
Blanche solitude

Tu ne viendras pas ce soir
Me crie mon désespoir
Mais tombe la neige
Impassible manege

Je suis malade

Je ne rêve plus
Je ne fume plus
Je n'ai même plus d'histoire
Je suis seule sans toi
Je suis laide sans toi
Comme une orpheline dans un dortoir
Je n'ai plus envie
De vivre ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n'ai plus de vie
Et même mon lit
Se transforme en quai de gare
Quand tu t'en vas...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissant seule avec mon désespoir
Je suis malade
Parfaitement malade
T'arrive on ne sait jamais quand
Tu repars on ne sait jamais où
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t'en fous...
Comme à un rocher
Comme à un péché
Je suis accroché à toi
Je suis fatiguée, je suis épuisée
De faire semblant d'être heureuse
Quand ils sont là
Je bois toutes les nuits
même tous les whiskys
Pour moi ont le même goût
Et tous les bateaux
Portent ton drapeau
Je ne sais plus où aller tu es partout...
Je suis malade
Complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort
Quand toi tu dors
Je suis malade
Parfaitement malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Pourtant moi j'avais du talent
Avant ta peau...
Cet amour me tue
Si ça continue
Je crèverai seule avec moi
Près de ma radio
Comme un gosse idiot
en écoutant ma propre voix qui chantera...
Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seule avec mon désespoir
Je suis malade
c'est ça je suis malade
Tu m'as privée de tous mes chants
Tu m'as vidée de tous mes mots
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends... Je suis malade...

Ca sa nu invadez iar jurnalul Prafului de ingeras (cu coarne) (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif) , o sa ii raspund la dilema ei pe propriul meu taram (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

Va sa zica, in primul rand, mie nu imi place sa ies sambata. De ce? Dracu stie, poate pentru ca dupa, urmeaza duminica, cand toate gandurile mele se invartesc in jurul ideei de :maine iar ma duc la muuuncaaaa (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)

Mda, deci pentru mine, ziua ideala de iesit e vinerea. Tot vineri am iesit si weekendul asta. Da, pentru ca sunt Stan Patitu, de data asta am avut grija sa fac rezervarea din timp la clubul unde vroiam sa iesim. Am sunat luni: sigur, mai sunt mese, dar nu pe centru.... Hmmmm si ce inseamna asta? Adica nu vom vedea scena? Raspuns: inseamna ca avem locuri pe laterale....Mda, raspuns logic... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/huh.gif) Fie, si pe laterale am zis.

Ok, am anuntat satra de pirande ca am rezervat masa. Au inceput lamentarile (no news): Ca stii, ca eu sambata ma mut, ca nu stiu daca sunt in stare, ca....etc... in fine dupa ce am amenintat cu represaliile (greva comunicarii, bataia, si altele asemenea dulcegarii), am obtinut un: ok, vedem vineri.

Vineri, dupa ce am amenintat-o pe cea mai reclacitranta ca va merge batuta, intalnirea parea batuta in cuie. Apropo, toate suntem colege de birou. Intr-un final, vine ora 7 (am asteptat doua ore dupa ele, ca sa isi termine treaba). Hai sa mergem. Dar stii, zice una mie mi-e foame. Mergem la Spring sa mancam (bleah!) Am ajuns la Spring, bineinteles ca nu mai era nici o masa libera, am mancat in picioare, intr-un final, dupa o ora am gasit si masa, insa pana sa o gasim deja ne venisera dracii asa de tare incat nici una nu mai vorbea cu cealalta si amenintau cu mersul acasa.

Dupa ce au mancat, le-a venit mintea la cap, ne-am impacat si in sfarsit, ajungem la club.... Norocul meu, biletul de intrare era biletul spre bunadispozitie: un tequilla shot, care nu mi-a ajuns nici pe o masea, dar a avut darul de a-mi deschide apetitul.

Dupa inca doua ore in care am apucat sa ne imbatam, incepe sa cante Jukebox. Partea asta a fost bestiala. Am cantat, am dansat, mi-am aruncat bezele si altele cu solistul, ne-am pupat (total nevinovat, da? ) Una din fete nu s-a miscat de langa masa (ca cine sta cu gentile?)

Una peste alta, a fost foarte fumos, si am plecat cu promisiunea smulsa de solist ca ne vom intoarce sa ii revedem in februarie, ca acum incepe sezonul concertelor si nu mai canta acolo.

Partea haioasa in iesitul asta cu colegele de birou este ca te pui la punct cu toate barfele. Aici se vede cine nu are antrenament la bautura. Am aflat lucruri interesante, picante, revoltatoare, intr-un cuvant: "yummy".

Am ajuns acasa pe la 4(cam devreme). Am dormit doua zile si inca simt alcoolul in vine. Dar a meritat "every penny" si fiecare durere de cap. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif)

Ei...ca doar nu e cu bilet de intrare in jurnalul meu (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif) Esti binevenita oricand...te astept cu shoturi de tequila la intrare (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif)

Ma bucur pt tine ca te-ai distrat vineri (total nevinovate zici? ya right (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif) ). Ideea e ca mie imi vine din cand in cand cate un val de nebunie....si simt nevoia sa fac tot felul de chestii "outrageous". Ca imbatatul si zbantzuiala prin cluburi sunt la ordinea zilei spre rusinea mea (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/blush.gif) . As face si io ceva....nuj...naiba stie ce as face, m-as arunca de pe bloc fara parashuta (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/laugh.gif) (just kidding ca am rau de inaltime)

Nu comentez "nevinovatia" mea, ca s-ar putea sa se socheze unele inimi mai sensibile (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif) Cat despre valul de nebunie, vai, cat de bine stiu ce vrei sa zici.... Problema e ca stiu cand vine, il simt cum ma cuprinde, mintea imi spune "alerta!" cu toate beculetele aprinse, insa eu fac tot pe dos. Si pe urma imi vine sa stau cu capul sub masa ca strutul, vreo doua zile. But I never learn! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/closedeyes.gif)

ba comenteaza (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif)

Nu raspund la provocari (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/closedeyes.gif)

Primul sarut

Alaltaieri, cu parul impletit scolareste, tresaream la bataia ritmica a mingii sau suradeam atunci cand bucle dezordonate imi dezmierdau fruntea de copil.

Ieri am devenit adolescenta, tresarind la bataia ritmica a sufletului imbatat de mireasma primei iubiri si surazand atunci cand parul lung flutura in bataia vantului molcom de primavara, tremurand invaluit de unice si negustate perspective adolescentine.

Si intr-o zi de martie, mai mult inconstient, am apasat pedala de acceleratie a timpului iar Eul meu interior s-a deschis mai intai nesigur, apoi din ce in ce mai larg, pentru a primi, cu ochii pe jumatate inchisi, fiorul primului sarut, pe buzele de adolescenta timida aflata la rascrucea dintre naivitate, pasiune si dragoste.

Pentru un timp limitat, notiunea de azi nu mai exista, caci maine va fi fost tot azi, iar azi ma voi fi gandit mereu la ziua de ieri.

Dimineata

Nu suport diminetile. Din principiu. Inca din scoala, daca aveam cursuri de dimineata, era clar ca eu lipseam. Ce ora e aia 8 dimineata pentru un curs? La ora aia nici nu pot sa deschid ochii, dar sa mai tin si pixul in mana.

Acum, de cand cu job full time si plin de responsabilitati, vrand-nevrand a trebuit sa fac cunostinta cu cele mai mici ore ale zilei(pentru mine). Nu e zi in care primul meu gand la trezire sa nu fie: vreau sa ies la pensie(sau variatii: vreau sa castig la Loto, sa ma marit cu un Columbeanu, diseara ma culc devreme, etc).

Deci, suna ceasul la 7.30 AM Ma dau jos din pat imediat, ca daca am intarziat 5 secunde, ma mai trezesc la pranz. Ma tarasc, cu ochii inchisi, bajbaind pe pereti pana la bucatarie, pun de cafea, apoi pana la baie. Ma bag sub dus. Nuuuu, nu m-am trezit! Ies din dus, orbecai inapoi spre bucatarie, pun cafeaua in cana. Inapoi la baie: ma fardez (pentru asta da, fac ochi! , doar nu o sa ma duc la birou aratand ca un zombie. Am respect pentru cetatenii din trafic si pentru vietile lor). Asaaaa, ma imbrac, cu hainele alese de seara, ca dimineata as fi in stare sa plec in pijama (desi nu port, dar, ma rog, e un mod de a vorbi).

Dupa jumatate de ora de cand m-am dat jos din pat(stiu, sunt rapida), vine momentul preferat: imi iau micul dejun: cafea, tutun si stirile de dimineata. Fix juma de ora.

Plec de acasa exact dupa horoscop(doar trebuie sa stiu ce ma asteapta cand ies pe usa, nu? ). De aici incolo, distractia e din ce in ce mai mare: intru la metrou, care in ultimul an cred ca s-a micsorat....altfel nu imi explic cum de sunt din ce in ce mai inghesuita, impinsa, lovita cu coatele, ciufulita(desi mi-a luat 5 minute sa imi aranjez parul). Bineinteles ca exact cand pun eu piciorul pe peron, aud: Atentie, se inchid usile! (F.....biiippp! ). Next! Ma urc, nici nu visez la un loc pe scaun, nu am loc de batranicile pe care le dor picioarele tot timpul, cu exceptia momentelor in care iti dau branci din calea lor si alearga racheta catre scaune. La inceput, eram nevoita sa ascult la prima ora aventurile de la discoteca sau scara blocului ale pustoaicelor pubere, retete intre gospodine si sfaturi despre cele mai bune produse de curatat covoarele, meciul de aseara comentat de barbati mai bine decat la TV....De cand am MP3 sunt in urma cu noutatile, insa mai sunt momente cand ma impunge un coste cate un ratacit sa ma intrebe cum ajunge la Eroilor (hellooooo, stii ce am eu in urechi sunt casti, nu cercei, ok? ). Pasajul de la Unirea e preferatul meu. Nu vezi nici in NY asa ambuteiaje umane. Am mereu senzatia nu numai ca sunt intr-un Montagne russe in plina viteza ci si ca din fata vine altul care ameninta sa ma doboare. Cat despre linia IMGB -Pipera, daca esti norocos, prinzi al treilea metrou. Si ala plin, de iti vine sa crezi ca e din cauciuc de au incaput atatia in el. Si asa, in stilul sandwitch ajung la Pipera. Transpirata, cu machiajul meu perfect de dimineata(10 minute ) facut praf, cu parul in 5 directii si cu nervii antene parabolice.

Energizata pentru o zi intreaga.

Cat despre aventurile de la birou, in episodul viitor. Sau mai bine nu!

La birou

De cand ma dau jos din metrou pana la birou fac 5 minute. In acest interval intra si opritul la chiosc pentru tigari si ceva de-ale gurii. Si vreo doua telefoene de la clienti -Doamna….nu am primit comanda…!, Cum nu? Ca am primit si confirmare pe fax ca ati primit-o (in gand: iar o fi aruncat-o vreun prost de la voi la gunoi). Nu e nimic v-o mai trimit odata, cand ajung la birou, ca stiti eu incep programul la 9! Cu intonatie, sa se prinda(Degeaaaba!). Ajung la birou, imi deschid calculatorul, citesc mailurile, triez prioritatile si fug sa o indeplinesc pe prima din ele: sa beau o cafea si sa bag doua tigari (nu functionez fara acest ritual). Pe drum, ma intalnesc cu sefa, pe care nu o vad si care ma cearta pentru asta (chiar nu am vazut-o, v-am zis, dimineata eu nu functionez cum trebuie).


Dupa 15 minute, ma apuc si eu de treaba. Dar nu inainte de a-mi instala pe birou cateva lucruri esentiale pentru eficienta mea: o cana mare cu cafea, o apa plata, castile pe urechi, muzica la maxim. Am si o adevarata fobie ca fiecare pix si hartie sa stea la locul lor, ca daca e putin mai la stanga sau mai la dreapta, imi distrage atentia si nu ma pot concetra la nimic pana nu o mut corect…


In cursul zilei, pe langa taskurile obisnuite, ma confrunt si cu unele evenimente care imi fac viata frumoasa: crapa aplicatia si trebuie sa restartez calculatorul, inchid fisierul fara sa-l salvez, desi am muncit doua ore la el, vine cate un coleg cu o urgenta(toate sunt urgente) si vrea sa las tot si sa il ajut pe el(eu ii arat caietul cu daily tasks si il notez spunandu-i dulce: “sigur ca da, esti urgenta nr 7!”), vine sefa si ma intreaba daca am rezolvat treaba aia de care mi-a zis ieri(nu-mi zisese).


Aaaah, dar sa nu uit! Una din cele mai placute responsabilitati sunt rapoartele! Cat mai diverse, cu cat mai multe cu atat mai bine! Rapoarte pe care le fac constiicioasa si pe care nu se uita nici dracu cand le trimiti, dar se observa imediat daca nu le trimiti!


Uite asa trece o zi de munca din viata mea, una din cele cca. 20 000 pana sa ies la pensie (vreau sa ies la pensieeeee!...sau sa castig la Loto!....sau sa imi gasesc un Columbeanu…da, da stiu, am mai zis toate astea, dar ce vreti, au devenit ganduri obsessive).