Cum baia mea este in reparatii inca, azi am fost la Dana sa fac o baie. M-am inarmat cu toate ustensilele necesare si am pornit-o la drum…a fost ca un drum inapoi in trecut. Pentru ca Dana este fosta mea colega de liceu si de apartament, cu care am impartit un an din viata in clasa a XIII-a. Nu mai fusesem pe la ea de cativa ani buni, nu stiu de ce. Pur si simplu nu imi place sa ma intorc acolo. Nu am amintiri urate, dimpotriva. Poate este doar o parte din viata mea pe care am ingropat-o si se stie ca nu e bine sa dezgropi mortii.

Am mers pe acelasi drum pe care il faceam acum 7 ani in fiecare zi de la liceu catre casa. Am simtit ca totul se schimba in jurul meu, ca sunt iar liceanca si am avut un semntiment ciudat cum ca maine am proba de bac… In apartament, nu se schimbasera multe…mai are inca in apartament tot ce am lasat eu in urma cand am plecat. Ursuletul de plus cu care dormeam noaptea…fata de masa pe care o adusesem eu de la mama de acasa….tavile mele…scrumiera mea…Nu am indraznit insa sa intru in camera care fusese odata a mea si care era acum ocupata de alta fata…ar fi fost prea mult. M-am limitat la camera de zi in care statea ea, la bucatarie si la balcon…Balconul are si el povestile lui…A vazut batai cu apa, dansuri lente la “sentiment”, chefuri si sesiuni de invatat pentru bac. Ultimele zile in acel apartament mi le-am petrecut mai mult in balcon. Era vara, bacul batea la usa, ne stabilisem cartierul general acolo, cu un munte de manuale si caiete cu comentarii. Si acum imi rasuna in cap intrebarile lui Florin care venise peste noi cu o zi inainte de proba la romana, ca sa ii bagam in cap 4 manuale de comentarii despre carti pe care nici nu le citise, ca deh….se distrase la greu in liceu baiatul si acum facea ca greierele lui La Fontaine in prag de iarna. “Si cine era Otilia? Care era enigma ei? Si cine era Felix?” Acum Florin imi este nas la nunta…Un lucru se schimbase intre timp: caisul din fata balconului se uscase…Si de cate ori era sa cadem de la etaj (noroc ca era etajul 1) incercand sa luam vara caise din el…Cand am intrat in baie, am constatat ca Dana nici pana acum nu pusese bec la baie. Cand stateam impreuna aveam o problema cu tavanul si nu puteam pune bec din cauza infiltratiilor.

Dana nu schimbase nimic nici in viata ei, nici in apartament. M-am gandit cate am vazut eu in acesti sapte ani de cand drumurile noastre se despartisera…Cate am invatat, cate am trait si cat m-am schimbat…Si ca niciodata nu as mai putea fi pe aceeasi lungime de unda cu ea. M-am simtit ca intr-o bucla temporala...era iar anul 99-2000…pentru cateva secunde insa…Acela a fost anul cand viata mea a luat o turnura pe care la acel moment nu o credeam sa fie atat de mare. A fost anul cand ma hotarasem (obligata de parinti) sa plec la Bucuresti la facultate. Si eram hotarata la acel moment sa fac repede facultatea si sa ma intorc de urgenta acasa. Insa cei patru ani au devenit sapte…Iar gandurile mele de atunci nu mai exista.

Cand am plecat de la Dana incepuse ploaia…M-am plimbat o vreme prin ploaie, cu gandurile aiurea in trecut. Azi mi-am dat seama ca…oricat m-as forta, nu imi mai pot gasi locul pe care l-am parasit acum sapte ani. Nu mi se mai potriveste. Ca si cum as incerca sa bag un patrat intr-un cerc. S-a schimbat nu doar forma…ci si fondul.

Ce am de gand? Sa ma adaptez…voi incerca in continuare sa incap in acel loc prafuit, parasit de atata vreme. Doar pentru asta m-am intors.