Ieri m-am trezit cu un sentiment acut de sufocare. Nu mai suportam peretii apartamentului-“santier”. Simteam ca pica pe mine, ca ma apasa, ca ma strang. Dup ace am trecut in revista optiunile de evadare pe care le aveam la dispozitie: o zi de plaja la Marica, o zi de plaja pe terasa vilei Ancai, o evadare la Herculane, o zi la tara, la iarba verde, cea mai atragatoare a parut a fi cea din urma. Asa ca ne-am imbarcat in masina, nu inainte de a-mi baga in geanta sutienul si boxerii de plaja. M-am gandit ca daca ma duc la tara, sigur voi gasi un petec de soare, sa stau ca o soparla intinsa pe iarba. Asa ca am pornit spre Filiasi, de unde mi-am cules parintii si am pornit in formatie spre “mosie” –cum le place alor mei sa numeasca petecul de pamant pe care l-au cumparat la tara. Odata ajunsi, i-am lasat pe ai mei sa isi faca de cap cu pregatirea gratarului si m-am bagat in “bojdeuca”-casuta darapanata pe care au cumparat-o odata cu pamantul, sa ma schimb. Cand am iesit afara, am avut o repriza de scandal cu mama ca mi-a zis sa ma imbrac, ca ma vad satenii “despielogata”. Vazand ca nu are cu cine, a intrat bombanind in bucatarie sa pregateasca friptura. Mi-am intins patura pe temelia casei pe care ai mei viseaza sa o construiasca pana la anu’ si mi-am luat pozitia “de plaja”: tolanita pe spate, cu ochelariipe nas, cu o palarie mare de paie cu gauri pe fata si cu berea alaturi. Totul ar fi fost perfect daca as fi putut trage so o tigara, insa cum ai mei parinti nu accepta ca plodul lor sa fumeze…deh, m-am abtinut. Am considerat ca trupul meu expus tuturor satenilor care treceau pe ulita e un soc suficient de mare pentru o singura zi.

E frumoasa lumea vazut prin palaria de paie…pe cer treceau nori albi, diafani, batea o umbra de vant, numai buna sa imi racoreasca pielea incinsa de soare…in livada cantau pasarelele, ba chiar speriasem un pui de cucuvea cand intrasem sa imi culeg cateva visine. Spirache, catelul familiei plangea de zor jos, langa mine sa.il urc si pe el pe temelie.Cand l-am urcat, s-a intins cat era de lung (ma rog, vorba vine, ca e mare cat o ghinda) la capul meu si din cand in cand imi tragea cate o limba pe umar.

La un moment dat a venit baietelul vecinilor in vizita, un pusti dat dracului de istet, care bagase in boala toate fetitele din grupa la gradinita. Venise sa ma puna la curent cu ultimele noutati din viata lui amoroasa. Era suparat ca se certase cu toate gajicile si imi spunea ca terminase toate fetele din sat. Acum se plictisea de moarte si numara zilele pana sa ajunga la varsta cand sa poata parasi granitele satului, in cautare de “marfa proaspata”.

Am plecat de la tara spre seara, cand cerul devenise de culoarea piersicii coapte cu care ma patasem eu mai devreme, incercand sa musc o bucata cat mai mare din ea.

Dupa o zi desprinsa parca din “Viata la tara” a lui Duiliu Zamfirescu, am pornit spre Craiova. In masina, pe drumul de intoarcere, mi-am aprins prima tigara pe ziua aceea. In sfarsit, totul era perfect…