Tocmai am vazut Grey's Anatomy, unul din serialele mele preferate. Episodul de astazi mi-a placut in mod deosebit. Intr-o dimineata, Meredith nu mai vroia sa se ridice din pat. Nu mai vroia sa mearga la munca, nu mai vroia nimic, pentru ca era satula de toate. Vroia un motiv sa mearga mai departe.

Cu sentimentul asta ma trezesc in fiecare dimineata. Cand suna ceasul, in loc sa ma bucur de o noua zi, ma gandesc: "Here I go again!" Iar ma duc la un serviciu pe care il urasc, iar trebuie sa ma prefac ca totul e bine in viata mea, sa rabd, sa gasesc pe undeva prin mine putina putere sa rezist pana seara. Problema este ca in fiecare zi mi-e din ce in ce mai greu sa ma dau jos din pat. Si nu din cauza ca mi-e greu sa ma trezesc dimineata. Incerc sa gasesc un pretext cat de mic care sa ma salveze, sa imi arate ca nu am facut alegeri gresite in viata. In fiecare zi ma bantuie gandul ca traiesc o viata gresita.

Pana intr-o zi cand nu o sa vreau sa ma mai trezesc. O sa deschid ochii, o sa vad ca nimic nu s-a schimbat si o sa ii inchid la loc, sperand ca voi adormi de tot.

Am nevoie de un semn. Am nevoie de speranta. Ca si Meredith, am nevoie de un motiv sa merg mai departe. Vreau nu doar sa cred, ci sa primesc o garantie sa lucrurile vor merge mai bine. Pentru ca sincer, nu vad cum ar putea merge mai rau.

So, You up there! Anytime now!