"Vrei sa stii daca ai facut alegerea corecta? Nu vei stii niciodata"

De ce simtim nevoie de confirmare a deciziilor noastre? Ne luam o rochie noua. Imediat ne sunam prietena sau dam buzna peste ea acasa cu proaspata achizitie unde ne probam si cerem parerea: "Ei? Cum imi sta? Nu e asa ca imi subliniaza talia si ca ma face mai supla?" Prietena bineinteles ca nu va spune niciodata "Arati ca un ardei gras in ea", ci ne va sustine si ne va incuraja sa o purtam la urmatoarea intalnire cu McDreamy (noua mea porecla ptr Mr Right).

"La ce scoala sa dau?" facem consiliu de familie, toate rudele isi dau cu parerea. Tu incerci timid sa spui ca vrei jurnalism, insa matusa bate cu pumnul in masa si decide: se cauta economistii. Asa ca dai la ASE.

Vrem sa ne schimbam jobul, suntem nemultumite de salariu, colegi, sefi, etc...nu stim insa daca o sa dam peste mai rau...asa ca intrebam in stanga si in dreapta familia, prietenii, cunostintele, rudele, strainii de pe strada: "Ce parere ai? Uite asta si asta, crezi ca e bine sa renunt? Daca dau peste mai rau? Daca...?"

Chiar si deciziile care tin strict de cuplu le comentam cu prietenul cel mai apropiat. Fie ca e vorba de o relatie de durata, serioasa, casatorie, fie ca e vorba de un flirt de vineri seara. "Alo, iubita, nu o sa iti vina sa crezi. Am fost vineri in club si am intalnit un tip super. Am vorbit, am dansat, m-a condus acasa...i-am zis ca nu poate sa intre...am facut bine? Mie chiar imi place tipul...daca nu mai suna? Sa il sun eu? Ce sa fac?" Sau:"Nu stiu cum sa ii explic sotului meu ca eu nu am chef de sex in fiecare seara, pentru ca sunt obosita, stresata si pur si simplu nu pot. M-am gandit sa vorbesc direct cu el...sau sa ma prefac ca am migrene? Sau sa ii fac pe plac, chiar daca eu ma gandesc -Hai, odata mai repede, cu orgasmul ala, ca vreau sa dorm? Ce sa fac? Ce parere ai?"

Il iubesti. Il vrei. Dar el nu te vrea. Nu atat de mult cat il vrei tu. Pleci, ii redai libertatea. Nu ai avut curaj sa iei o decizie la vremea respectiva. Ti-a fost teama de respingere. Ti-a fost teama ca raspunsul va fi "nu". Ti-ai intrebat prietena cea mai buna ce sa faci, iar ea, stiind toata povestea, ca doar ai avut nevoie de cineva cu care sa vorbesti, nu? iti spune:"E un dobitoc! Da-l naiba" Dupa un timp, va reintalniti. Tu intre timp ai gasit curajul sa ii pui intrebarea care te macina de atata timp:"Daca eu as fi fost directa si ti-as fi spus atunci ca te vreau si ca vreau sa lupt pentru tine, tu ce ai fi facut?" "Nu vei stii niciodata".

Ce vreau sa spun cu toate astea? De ce cand e vorba de cel mai important lucru: viata noastra, ni se par mai relevante parerile altora decat ale noastre? Ni se pare ca ceilalti sunt mai experimentati, mai avizati decat noi. Ne este teama sa facem un pas in necunoscut fara sa intrebam pe cineva care a trecut pe acolo: cum este? e rau? e bine? care sunt riscurile? care sunt avantajele? sa o fac? sa nu o fac? sa ma marit cu el? daca nu gasesc pe cineva mai bun? dar daca gasesc dupa ce ma marit? ce ma fac? sa fac copii inainte sau dupa 30 de ani? dar eu nu vreau copii. tu ce zici?

Intr-o lume in care nu poti face un singur pas fara sa il fi discutat inainte cu toti cunoscutii si necunoscutii, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: cand o sa indraznim sa ne luam viata din mainile altora si sa ne-o guvernam dupa propriile noastre idei? daca ai urmat sfatul cuiva si ai dat gres, a cui e vina? a ta, ca te-ai luat dupa el sau a lui ca ti-a spus gresit? Sau a ta ca nu ai curaj sa iti asumi propriile decizii?



P.S. tocmai am inceput al doilea pachet de tigari pe ziua de azi. O fi bine? O fi rau? Voi ce credeti?