Ora 5.30 AM: suna alarma. Buimaca, sar cu mana pe telefon, raspund, nimeni la celalalt capat. Sunetul enervant se aude in continuare. Iau celalalt telefon, dupa ce ma chiorasc la el cateva secunde bune, realizez ca era alarma. Incep intrebarile. De ce suna ceasul? De ce l-am pus la ora asta? Unde trebuie sa ma duc? Hait!!! Azi e nunta! Sar din pat, ma indrept rapid catre baie, ma lovesc cu capul de usa si intr-un final reusesc sa dau drumul la apa si sa ma spal de fata inca injurand usa netrebnica. Dupa ce reusesc sa deschid ochii, fac un dus rapid, ma intorc in dormitor sit rag de ginerica sa se dea jos din pat si sa ma duca la coafor.

Ora 6.00 AM: am ajuns la coafor. Sunt doar eu si coafeza mea preferata. Ii explic ce si cum, incepe sa ma traga de par, in incercarea disperata de a mi-l descurca. Incep sa ma gandesc ca ar fi fost o idée buna sa ma fi pieptanat acasa.

Ora 6.45 AM: coafura este gata si sunt incantata de rezultat, ca de fiecare data cand merg la fata asta. Este nemaipomenita. Cum Marius plecase acasa, plec pe jos, in pantaloni scurti si maieu cum plecasem de acasa, dar cu o coafura de milioane. Pe drum imi iau o cafea de la dozator si lipa-lipa in papucei, ma grabesc catre casa. Sper sa apuc sa fumez si eu juma de pachet pana incep sa curga invitatii, care nu trebuie sa afle ca mireasa fumeaza. Ajung acasa, Marius in pat. Ii aduc aminte ca trebuie sa se pregateasca pentru propria nunta si ma duc in bucatarie unde bag doua energizante si 5 tigari la foc continuu.

Ora 7.30 AM: e timpul pentru machiaj.

Ora 8.15 AM: gata machiajul. Tuguiez buzele, multumita. Ma imbrac.

Ora 8.30 AM: sunt gata sa merg sa spun “Da”. Incepe sa sune interfonul. Marius pleaca sa aduca cele doua cosuri cu flori, necesare pentru fotografiile de dupa cununica civila.

Ora 8.50 AM: Se intoarce Marius. Casa s-a umplut de lume. Deja mi-au luat un strat de fond de ten cu atatea pupaturi. II sun pe ai mei parinti si aflu ca intarzie. Ma enervez. Ramene san e intalnim direct la Casa Casatoriilor. Prietena mea Simona, care vine din Pitesti cu noul ei iubit misterios (mi-a zis ca vine cu cineva, nu a vrut sa dea detalii), ma suna si cere indicatii despre cum sa ajunga. I-l dau pe Marius, eu sunt pierduta in spatiu cand e vorba de orientarea in oras.

Ora 9.10 AM: cu 10 minute intarziere, plecam de acasa. Pe drum ne intalnim cu Simona si toti grupati ajungem la Casa Casatoriilor.

Ora 9.20 AM: Cobor prima si fug in curtea cladirii, sa vad daca au ajuns ai mei. Acolo asteptau deja nasii si o gramada de alti invitati. Nici nu ma apropii bine de ei, ca ma intampina vreo 10 aparate de fotografiat, care incep sa imi tacane in nas, cerand zambete. Imi iese un zambet fortat, mai mult strambatura. Ma intimidez. Iar pupaturi. Imi iau adio de la al doilea strat de fond de ten. Cei care ne insotisera pe drum intra si ei pe poarta. O vad pe Simona, ma indrept catre ea. Insotitorul ei era…o ea. Si anume prietena mea, plecata in Germania, care imi zisese ca nu poate ajunge. Asta a fost surpriza frumoasa a nuntii.

Ora 9.30 AM Suntem poftiti in sala. Totul dureaza 2 minute. Mi se reproseaza ca “Da”-ul meu e cam fara vlaga. Le spun ca nu am mancat de dimineata. Semnam-alte fotografii. Ne pupam - alte fotografii. Deja ma dor falcile de la zambit la comanda.

Ora 9.35 Am – ciocnim sampanie, primesc flori, o gramada de buchete care ma acopera. Mis e mai vede doar fruntea. Noroc ca sar cateva fete sa ma ajute cu ele. Iesim pe trepte, totul regizat: invitatii primii, care fac o coroana de flori si noi iesim ultimii. Incep sa urle toti “Multi ani traiasca!” Se arunca petale de trandafiri. Tubul de confetti nu functioneaza. Fir-ar! Fotografie de grup. Fotografie de familie. Fotograful ne face program. Toti sa mearga in English Park pentru alte poze.

Ora 10.00 AM – ajungem in Engliah Park. Toti, cu exceptia lui ginerica, please sa ia florile de la agentie. Mi se fac alte fotografii. Inca nu sunt obisnuita. Pozele sunt un dezastru. Am o fata de parca ma doare ceva.

Ora 10.45 AM - ajunge si ginerica in parc, dupa ce toata lumea era deja plictisita si transpirata. Facem fotografiile rapid. Dupa, lumea se imparte in doua grupuri: ai mei, care plecam toti spre Filiasi si ai lui, care pleaca la nas acasa. Eu plec cu fetele mele de la Pitesti. Pe drum oprim la un OMV, sa bag o tigara. Eram in sevraj deja.

Ora 11.15 AM: Marius ma suna sa imi spuna ca ei sunt gata si ramane cu gura cascata cand ii spun ca eu inca nu am ajuns. Sa mai aiba putintica rabdare.

Ora 11.25 AM: am ajuns acasa. In fata blocului alor mei erau doua corturi mari cu mese intinse. Scara e plina de baloane si impodobita mai ceva decat mine pana sus, la trei, la usa parintilor. Ma bag in viteza in dormitor cu fetele, care ma ajuta sa ies din hainele de cununie sis a intru in rochia de mireasa.

Ora 11.45 AM: sunt imbracata, transpirata toata de la effort si plina de draci: sclipiciul cu care m-am dat pe corp este lipicios si mi s-a naclait tot parul la spate. Intru in baie si il ud, apoi il usuc si il pieptan. Nu mai am timp sa ma demachiez, asa ca machiajul de mireasa se pune peste cel de cununie. Noroc ca sunt aceleasi culori.

Ora 11.55 AM: il sun pe ginerica. Acum nu mai sunt ei gata. Nasica are ceva treaba. Ies din dormitor si incep sa primesc laude si iar imi apar camerele de fotografiat sub nas.

Ora 1.00 PM – ajunge alaiul mirelui. Invitatii mei sunt deja plini de spume. Aud glume: s-o fi razgandit ginerica! Nu mai vine? Uite ca vine. Urca fotograful. Ma fotografiaza din toate unghiurile posibile. In picioare, stand in genunchi, stand in fund, cu spatele, cu fata, profil…Simt cum incep sa transpir din nou. Intr-un final, urca ginerica acompaniat de lautari. La usa, il intampina mama cu matusa-mea, care ii cer sa plateasca daca vrea mireasa. Marius, luat pe nepregatite, cere bani la cumnatul de mana. Plateste, e lasat sa intre. Ma gaseste dupa usa (cica eu trebuia sa ma ascund, dar cu rochia mea nu aveam loc pe nicaieri.

Ora 1.20 PM: cobor jos la corturi. Urmeaza invelitul miresei. Incepe cantareata “Ia-ti mireasa ziua buna” Mama plange, sora-mea plange. Eu nici nu aud versurile, preocupata de cum imi pune nasa diadema. Sa nu cumva sa imi turteasca coafura! Intr-un final, am reusit, sunt multumita de rezultat! Marius trebuie sa ma ridice cu scaun cu tot. Reuseste, ajutat pe sustache de tata. Dupa ce ma ridic, se reped toti la mine sa ma pupe si sa imi indese bani in decolteu. Ma gandesc ca trebuia sa imi las corsetul putin mai larg, sa incapa mai multi. Impodobim bradutul, se joaca hora de mana, apoi ne indreptam toti spre masini. Destinatia: Parcul Poporului, Craiova, pentru fotografiile de album.

Ora 2.15 PM: ajungem in parc. Facem niste fotografii cu rudele si restul invitatilor. Incep sa ma simt ca un animal de la circ, o raritate cu care vor toti sa se pozeze. Dupa aia, fotograful ne ia doar pe noi doi si plecam sa facem fotografiile de album. Ne pune san e plimbam pe malul apei, san e tinem de un copac, unde m-am umplut de furnici, pe un pod de lemn cam instabil in care era sa imi rup tocul. Pe traseu, intalnim alte alaiuri de nunta, cu acelasi obiectiv. La final, imi spune mama, mandra nevoie mare, ca sunt cea mai frumoasa mireasa din zona, chiar si invitati de la alte nunti au constatat asta.

Ora 4.20 PM: panica! La si jumate intram la biserica si nasa este inca acasa, alapteaza, ca doar ce a nascut. Avem noroc insa, apare nasa exact cand ma gandeam ca raman fara blagoslovirea bisericeasca. Ajungem la timp la biserica. In curte, ma intalnesc cu o alta prietena, care nu reusise sa ajunga pana atunci. Ne pupam rapid si intram in fuga in biserica. Nu am auzit nimic din slujba, ma tot bataiam de pe un picior pe altul, ca nu mai puteam de durere- ma batusera pantofii. Imi promit ca la iesire imi pun papuci. Zis si facut.

Ora 5.30 PM: ajungem la restaurant. Cum ei ne asteptau peste doua ore, ne asezam la terasa si ne punem pe asteptat.

Ora 6 PM: putem sa intram in restaurant, insa nu putem(sic!). Parintii disparusera si fara ei nu puteam face primirea.

Ora 7 PM: ajung parintii la restaurant, bodoganiti bine si de mine si de Marius. Intram, ciocnim sampanie, jucam hora miresei, apoi incepem sa invitam lumea sa se aseze la mese.

Ora 7 PM -4 AM: perioada asta este destul de tulbure, pentru ca lucrurile au decurs intr-un vartej ametitor. Imi amintesc ca:

- la o ora dupa inceperea chefului, eu jeleam, pentru ca ma enervase nasul. La propria mea nunta, el dicta asezarea la mese.

- Nu am mancat nimic. Cum ma asezam sa mananc, veneau alti invitati care trebuiau primiti. Drept rezultat, a doua zi aveam doua kile in minus la cantar. Yeey!

- La un moment dat, am dansat pe masa. Ordinul fotografului. Degeaba am protestat eu, ca m-a luat in brate si m-a asezat pe masa inainte sa apuc sa zic vreun cuvant. Odata ajunsa acolo, a trebuit sa joc(adica dansez), ca erau toti ochii pe mine, ca pe butelie.

- De vreo doua ori m-am inchis in camera lautarilor, unde am bagat la viteza vreo doua tigari urmate de un pachet de guma si juma de sticla de parfum. Habar nu aveti ce inseamna sa ascunzi ca esti fumatoare cand esti mireasa si te pupa toti.

- La furatul miresei, am ajuns intr-un club de striptease. Nu mai e nevoie sa spun ca am fost senzatia serii.

- la intoarcerea din club, l-am uitat pe unul din hoti in portbagajul masinii timp de jumatate de ora.

- La ora 1 ramasesem fara apa minerala. Se bausera 180 de litri!!A trebuit sa plecam sa mai cumparam. A fost o adevarata provocare sa mai gasim ceva deschis la ora aia.

- La 4 dimineata ne-au dat afara din restaurant. Ma rog, nu pe noi personal, ca trebuia sa le platim.

- Cand am iesit din restaurant, am constatat ca ne sparsesera masina. Asa ca eu am plecat frumusel acasa cu taxi, iar mirele si-a petrecut noaptea nuntii la politie, dand declaratii.

- a doua zi, la petrecerea intre rude, am fost atat de daramata, incat am capitulat la aperitiv si m-am dus sa ma culc. Halal petrecere, fara mireasa!

Concluzii?

Nunta este o mare alergatura. Nici nu am apucat sa imi dau seama ce si cum, ca a si trecut…As mai face-o o data? Da, pentru atentia primita (cui nu-i place sa fie o zi centrul universului?) Nu, pentru ca nu m-am bucurat cum ar fi trebuit de ea. Totul a fost contra cronometru, mereu pe fuga, mereu pe drumuri, mereu incercand sa te imparti la cei “n” invitati. Dar, poate sunt eu prea cinica pentru asemenea evenimente…