Ma tot invart in jurul unei pagini goale de cateva zile bune de-acum. Ma tot gandesc de unde sa incep, cum sa revin, ce sa punctez, unde sa ma opresc, ce sa urez, daca sa urez, daca sa trag concluzii sau sa o las balta, pentru ca oricum e in van.

Mult timp am asteptat sa fac bilantul anului trecut. M-am tot sucit si rasucit, si nu am reusit. Nu pot face bilantul anului in care am simtit si aripile falfaitoare ale ingerilor in rai, dar si flacarile nemiloase ale iadului.

“Anul 2007- un an bun, nu?” – ma intreba retoric cineva prin sms, in noaptea dintre ani. Atat de mult urasc anul ala, incat am avut senzatia ca persoana respectiva isi bate joc de mine.

Asa ca nu voi face nici un bilant. Si nici planuri nu imi mai fac pentru acest an. Anul trecut m-a invatat ca, facandu-ti planuri, iti faci sperante care mai devreme sau mai tarziu mor.
Ce m-a mai invatat 2007? Nimic. Decat cinismul, pe care l-am ridicat la rang de arta. Ce mi-a adus Mos Craciun? Un glob de gheata, in care m-am inchis.

Pasesc in noul an fara asteptari, fara sperante, fara povara impusa de “new year resolusions”. Sunt doar eu, goala. Eu si o pagina goala de word.