De garsoniera mea. De calculatorul meu conectat la Internet, un univers numai al meu, care uneori imi oferea extaz, alteori imi rupea inima. De patul meu daramat, care scartaia din toate arcurile sarite si din care curgeau calti. De momentele de lectura, cocatata in varful patului, intr-o pijama pufoasa, cu o cafea aromata si o tigara. De melancoliile lungi si lacrimile varsate in noptile prea singure, prea ploioase si prea tarzii. De balconul meu, de privirea mea dusa peste oras, mereu noaptea, cind imi canta Lara Fabian.

Imi vreau singuratatea. Barlogul. Totul inapoi.

Vreau usa de la intrare asa cum era ea stricata. Liftul ala oribil care huruia si care se bloca atunci cand mi-era lumea mai draga, de imi iesea sufletul urcand sase etaje. Artificiile care pocneau din senin si umpleau cerul de stele chiar cand era innorat. Chiar si de batrana de la chiscul de ziare mi-e dor, care imi spunea dimineata ca isi potriveste ceasul dupa mine. Mereu veneam sa iau ziarul la 8 fix. Intr-o dimineata insa, si batrana si chioscul ei au disparut. Imi spusese ca ca va pleca, dar cand s-a intamplat, m-a scos din ritm. Am renuntat sa mai cumpar ziarul.

Mi-e dor de zilele de facultate cand puneam ceasul pentru a doua zi cu gandul sa prind seminarul de la ora 9, desi dimineata opream ceasul si ma intorceam pe partea cealalta. De orele de chiul, cand era mai interesant sa beau o cafea pe terasa la Mc, decat sa adorm de plictiseala la cursuri. Mi-e dor pana si de diminetile de om al muncii, cand injuram ceasul si pe cei care au inventat trezitul la ore atat de mici.

Mi-e dor de bucuria cu care asteptam ziua de vineri, pe care o sarbatoream de obicei singura, cu un film bun, bere Leffe si junk-food, bucurandu-ma ca a doua zi o sa ma trezesc cand vor muschii mei. Dar, sambata dimineata, invariabil ma trezeam injurand vecinii care se incapatanau sambata de sambata sa dea gauri cu bormasina.

Mi-e dor de lentoarea sambetelor si a duminicilor cand nu vroiam sa cobor din pat, sa ies din casa, mi-era asa de bine intre gandurile mele. De clipele de rasfat, cand imi umpleam cada cu spuma si saruri si imi petreceam cate doua ore invaluita de arome, muzica buna si lumina discreta de lumanari parfumate.

Mi-e dor…atat de dor…de mine…