Nu stiu daca eu mi-am batut joc de saptamana asta sau saptamana asta si-a batut joc de mine....Ma tot gandesc daca am gresit eu cu ceva, daca as fi putut face ceva altfel, astfel incat lucrurile sa fi luat alta turnura...


Si cand ma gandesc cate lucruri frumoase imi promitea....Sfarsitul saptamanii trecut imi arata semne bune...Totul putea sa fie perfect...Insa, ca un facut, lucrurile au luat-o razna inca de luni.


Nimic nu se intampla cum vrei tu, cand vrei tu, ci numai cand trebuie... Hmm... Nu am crezut niciodata in soarta, karma, horoscop si alte tampenii, insa deseori m-au pus pe ganduri. Refuz sa cred ca avem drumul trasat diainte, iar noi tot ce putem face este sa mergem, cuminti, pe el. Intotdeauna mi-am croit alt drum, numai al meu, adesea prin hartoape, am refuzat cu obstinatie sa accept limite si semne de circulatie. Adevarat este ca uneori am ajuns intr-o fundatura. Si chiar si atunci am incercat sa merg mai departe, incapatanata in ideile mele multe si fixe. De obicei, reuseam...

Au fost insa momente, putine, insa suparatoare, in care orice am facut nu am reusit sa merg mai departe...ca si cum de undeva de sus, cineva trasase o bariera invizibila: "Pe aici nu se trece". In acele momente m-au pus pe ganduri si m-au facut sa ma intreb daca intr-adevar exista ceva mai presus de noi care ne inchide in sabloane, in anumite limite, precum Iona in balena lui.

Pauza -Tocmai am primit un SMS de la o prietena. Era suparata ca tipul cu care avea intalnire azi a lasat-o balta, fara sa mai dea vreun semn. La final zice "All things happen for a reason, don't they?"

Asta se pare ca este intrebarea saptamanii... Oare asa sa fie? Exista o putere mai presus de noi, care vede tot si stie cand o pucam pe un drum gresit si ne zice "stop"? Sau vrea sa ne atentioneze ca inca nu e momentul sa facem acel pas? Ca e prea devreme...sau prea tarziu...

Refuz sa cred asta. Imi iau soarta in propriile maini si o modelez dupa bunul plac. Vreau sa traiesc asa cum simt si nu accept ideea ca sentimentele si actiunile mele sunt demult programate undeva, ca intr-un calculator.

Vreau sa rad acum daca am chef si in secunda urmatoare sa plang daca asa simt si vreau sa simt imprevizibilul pana in firul de par. Mi-ar placea sa cunosc viitorul? Da, insa construindu-l din visele mele, nu mergand la o ghicitoare. Vreau sa incerc, sa gust, sa simt, sa testez forta barierelor contra propriei mele forte si sa simt bucuria victoriei cand zidul a cazut. Sa visez si sa rad sa plang si sa incerc din nou dupa un esec...

So: "All things happen for a reason"? "Yes, my reason!"