De ce cand totul pare sa mearga bine in vietile noastre, facem ce facem si stricam totul? E ca si cum ne-ar apuca o criza de nebunie temporara si tinem cu tot dinadinsul sa faramam tot ce am contruit si sa manjim tot ce e curat si frumos. Suntem ca niste copii cu o jucarie noua...in loc sa ne bucuram de ea si sa ne jucam frumos, o dezmembram din toate incheieturile, curiosi sa vedem ce este in interior, in ce suruburi se tine, si ce e mai important: dupa ce am desfacut-o, daca o mai putem repara, fara sa ne ramana piese in plus sau in minus....

O prietena mi-a povestit ca iese de cateva zile cu un tip cu care nu se gandea niciodata ca va iesi. Frumos nu e, dimpotriva. Si mai e si nesuferit de toti care il cunosc. Insa se pare ca are o slabiciune pentru cauzele pierdute, astfel ca...i s-a pus pata pe el. Si a facut totul pentru a-l cuceri. Nici nu a fost greu. Prietena mea e si frumoasa si desteapta, asa ca tipul s-o fi gandit ca i-a pus Dumnezeu mana in cap. Asa ca au iesit intr-o seara, totul bine si frumos, s-au plimbat, s-au tinut de mana, au vorbit cate in luna si stele....La a doua intalnire, tipa era deja cu capsa pusa. Vorbisem mai inainte cu ea. Am simtit-o. Am avertizat-o sa aiba grija ce face, deja o vedeam cum cauta pretexte de cearta cu el. Avea mofturi si fite de copil tembel. Nu am reusit sa ma inteleg cu ea, asa ca am lasat-o sa faca asa cum stie mai bine. Azi primesc sms: "Intra pe mess". Am intrat si a inceput sa mi se planga ca a facut-o de oaie. A iesit aseara cu el si s-a comportat atat de urat, incat tipul la final a intrebat-o mai pe ocolite daca sufera cumva de sindromul "NF". Acum era disperata, ca incercase sa il sune sa isi ceara scuze. Nu poate manca, nu poate dormi, nu mai are liniste. Tipul nu raspunde la telefon...Ma rog, cand ai comis-o, tot ce poti face este sa te rogi ca persoana in cauza este milostiva indeajuns si va trece peste. Acum inca incearca sa dea de el, asa ca povestea nu s-a terminat. Astept deznodamantul.

Deci, revin la dilema mea. Si eu sunt o persoana autodistructiva si sado-masochista pe deasupra. De cate ori merge totul bine, parca ma mananca undeva sa caut nod in papura. Incep sa ma leg de orice amanunt cat de mititel si de la el pornesc un scandal monstru. Provoc, arunc momeli, totul pentru a vedea reactii si a vedea unde pot ajunge, cat mi se permite.

De ce facem asta?

De curiozitate? Vrem sa vedem ce reactii starnim si sa ne testam atat limitele noastre cat si pe cele ale celor din jur. Suntem ca niste laboranti care testeaza pe soareci diverse substante si le observa rezistenta, reactiile. Incercam sa scoatem tot ce putem din noi si din relatiile dintre noi.

De teama? E posibil sa ne si speriem, mai ales cand ne implicam foarte mult in relatia respectiva. Poate gandim ca nu meritam atata fericire si reactionam ciudat, in incercarea de a ne apara. Sau ne gandim ca oricum se va termina totul la un moment dat, asa ca, de ce s-o mai lungim? Asa ca facem totul pentru a ne asigura ca se termina.

Din plictiseala? Sunt persoane care pur si simplu nu suporta sa le mearga bine. E ca si cum si-ar pierde scopul in viata. Obisnuite sa lupte, sa sufere pentru fiecare lucru pe care si-l doresc, atunci cand in sfarsit il obtin...raman fara scop...si intervine rutina...plictiseala....Asa ca incep sa provoace valuri, totul pentru a simti ca traiesc din nou.

Oricare ar fi motivul sau pretextul pentru care o facem…principalul asta ramane. Cand ne e viata mai draga, ne-o ruinam fara drept de apel. Ii facem pe cei din jur sa se simta ca dracu in prezenta noastra, ii umilim, ii jignim, facem totul pentru….ce, in fond? Pentru a ne simti noi bine, nu? Tot ce facem in viata facem pentru a ne simti bine. Asta e ideea...

La finalul zilei, insa, dupa ce am rupt relatia cu un prieten drag, un iubit sau un parinte chiar….cand ne privim in oglinda….chiar ne simtim bine? Suntem multumiti de noi? Cand totul s-a daramat si am ranit oameni care ne erau aproape, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: oare nu ne-am facut mai mult rau noua insine?

PS: intre timp, tipul i-a raspuns la telefon prietenei mele. I-a spus, pe buna dreptate, ca are destule probleme ale lui, pentru a mai face fata si problemelor ei. Si ca nu are de ce sa o ierte pentru purtarea ei. Ar insemna sa o ierte pentru ce este ea.