Sunt si iubita si amanta si sfanta si pacatoasa, promit ca nevasta, dar am dorinte de copil. Nu sunt o buna fiica, nici o buna prietena, nu suport ipocrizia si la cel mai mic semn de tradare dispar.


Daca parasesc, sunt scorpie, daca ma las parasita sunt proasta. Daca fentez pe cineva, sunt pisichera. Daca ascund adevarul, sunt mincinoasa, daca spun tot, nu ma crede nimeni. Daca vreau sa fiu iubita, celalalt e mai mereu iubit gresit de altcineva. Daca vreau sa fiu lasata in pace, devin ciudata. Daca din senin fac un gest de generozitate, probabil ca vreau ceva in schimb. Daca ma joc, sunt imatura, daca sunt serioasa nu sunt credibila. Daca imi spun verde in fata parerea, sunt nebuna. Daca flirtez, sunt usoara, daca ies la o cafea cu un barbat, sunt NF-Has-Has, daca refuz a doua cafea cu acelasi barbat sunt smechera(desi poate el e un dobitoc). Daca plec, tradez, daca raman, ma tradez. Daca sufar, abia atunci ma simt bine si, din nou, nu ma crede nimeni.


Eu de fapt, sunt doar plictisita…

Pentru zambetul ademenitor din coltul gurii care ma inlantuie…

Pentru vocea adanca si calda care ma invaluie…

Pentru privirea usor amuzata care ma patrunde…

Pentru gandul care mi-a cantat “La multi ani”…

Pentru ca ai aparut atat de tarziu dar totusi la timp…

Pentru soarele care rasare cand apari…

Pentru zambetul pe care mi-l lasi cand dispari…

Pentru mana care mi-a cuprins mana si mi-a aratat drumul…

Pentru bratele care m-au cuprins si m-au topit…

Pentru buzele provocatoare care m-au atins…

Pentru sarutul grabit care m-a pierdut…

Pentru eleganta cu care ai zis “nu”

Pentru amintirile dulci-amare care ma trec prin zi…

Pentru ca “ I… can’t… help….” si poate ca nici nu vreau…


Pentru toate astea si inca multe ce nu pot fi spuse ci numai simtite…


Am renuntat la aripi si am coborat pe pamant, pentru a fi mai aproape de tine.

De ce imi place vara?

1- pentru ca e cald. Cu cat mai cald cu atat mai bine. Ma simt in elementul meu la 40 de grade, cand toata lumea fuge de pe strada.

2 - pentru ca sunt terasele deschise. Nimic nu e mai relaxant decat sa stai la o barfa mica cu prietenii la umbra unui castan, cu o bere rece in fata

3 - pentru ca vara inghetata are gustul mult mai bun

4 - pentru ca vara poti manca un pepene rosu luat direct din gradina…si capsuni…si cirese…si caise..si piersici….

5- pentru ca vara mergem la mare. Sa stai intins pe nisipul fierbinte, sa asculti valurile marii si sa citesti o carte buna sau sa il filezi pe tipul cu abdomen sculptat care sta la doi metri mai incolo… Asa trebuie sa arate paradisul…

6 - pentru ca am o gama vestimentara mult mai larga din care pot sa imi aleg tinuta de a doua zi. Una e sa mergi la o intalnire in fustita scurta si sandale platforma (ca tot se poarta ) si alta in palton.

7 - pentru ca nimic nu e mai spectaculos si mai inviorator decat o furtuna de vara.

8 - pentru moleseala placuta dupa amiezelor lenese de concediu

9 - pentru serile care miros a soare, a asfalt incins, a cuptor si a buruieni arse de soare

10 - pentru ca vara are miros de vacanta. De placere lasciva. De visare. De libertate.

Fericirea…o cautam cu disperare, cand ea ar trebui sa fie o stare de fapt si nu un scop. Cu totii alergam sa ne implinim visuri efemere, luptam, invingem obstacole, doboram dusmani, totul pentru EA. Este mai curtata decat orice femeie care a trait vreodata pe pamantul asta. Cand intrebi un om ce vrea de la viata, va raspunde invariabil: Sa fiu fericit!

Bine, pentru fiecare fericirea ia o alta forma. Pentru lacomi, fericirea inseamna bogatie. Pentru bolnavi, inseamna sanatate. Pentru romantici, este iubire. Pentru aventurieri, fericirea inseamna “ocolul pamantului in 80 de zile”. Iar pentru nesatui, fericirea inseamna sa le ai pe toate de mai sus. Si cu totii suntem asa. Cand obtinem sanatate, vrem bani, cand avem bani, vrem iubire si asa mai departe. Nu suntem niciodata multumiti cu ce avem. Si nu ne dam seama ca ar fi atat de simplu totul daca ne-am opri o clipa si am privi si in jurul nostru, nu doar inainte, spre acel tel spre care tindem…

Daca atunci cand primim o floare, inainte sa o aruncam indiferenti intr-o vaza, am admira-o si i-am mirosi parfumul…daca atunci cand primesti o marire de salariu sa fi mandru ca ti-au fost recunoscute aptitudinile, in loc sa te gandesti cat ai acum fata de colegul. Daca intr-un blocaj de circulatie, in loc sa incepi sa injuri strazile, politistii, tampitii care au plecat toti de acasa tocmai cand ai plecat si tu, sa profiti de clipele libere ca sa asculti o melodie la radio, sa citesti cateva randuri din cartea preferata sau sa iti retusezi machiajul Daca intr-o dimineata ne-am trezi cu zambetul pe buze…pur si simplu pentru ca e insorit afara sau pentru ca e o noua zi, plina de posibilitati….

Iar la sfarsitul zilei, dupa ce ne-am facut datoria (la munca, la scoala, in familie, in viata) asa cum am stiut si am putut mai bine…sa fim recunoscatori ca am supravietuit si ca stam inca in picioare…

Adevarat a zis cine a zis ca “viata este ceea ce se intampla atunci cand noi suntem ocupati facandu-ne planuri”.


In aceasta lume atat de grabita si incrancenata pe obiective indepartate si obscure, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: in goanna noastra dupa fericire, atunci cand o intalnim, o mai recunoastem?

Gata, asta a fost tot. A venit si momentul de care ma temeam de atata timp. Momentul in care am crezut ca ma vor aduna de pe jos. Momentul pe care am crezut ca il voi petrece bocind pe coridoare.

Azi insa, nu am avut timp de nimic. Ca de obicei, a trebuie sa fac comenzile din fiecare luni. A trebuit sa explic (inca o data) cum se fac, pentru ca totul sa decurga la fel si dupa plecarea mea. Colegii mi-au facut o supriza minunata. Au fost draguti, atenti, dornici sa imi fie de folos pe viitor. Cand am reusit in sfarsit sa ma eliberez, am constatat ca nu simt nimic. Eram in stare de soc….inca sunt, dar incep sa ma trezesc. Sau sa ma imbat, depinde din care parte a sticlei privesc.

Mi-am petrecut ultimele clipe la birou luandu-mi “ramas bun”, primind si impartind imbratisari. Apoi, am ramas singura, cu o tigara si o cafea in brate, neindurandu-ma sa plec acasa. Dupa ce au plecat toti, m-am hotarat sa plec si eu spre casa….ultimul drum spre casa de la ACEL birou.

Incet, franturi, bucatele, ca niste cioburi de oglinda au inceput sa prinda conturul melancolic al amintirilor….

Prima zi in Bucuresti. Doamne, ce teroare! Nu aveam unde sa stau, am stat printr-un camin, in camera medicului. Totul era mare si infiorator de nou. Vreo saptamana am stat pe acolo, apoi, printr-un prieten al unui prieten, am cunoscut-o pe Iulia. Care m-a luat la ea acasa, fara sa stie cine sunt. A fost o fata de nota 20 cu mine. Am stat impreuna un an, apoi fiecare a mers pe drumul ei. Ea s-a intors in Craiova, eu am ramas sa imi urmez visul bucurestean. M-am mutat singura in garsoniera in care stau de 6 ani deja…..

Ce incerc eu sa fac aici? Nu pot sa comprim 6 ani in cateva randuri. Au fost ani frumosi, m-au invatat multe si mai ales, am cunoscut multi oameni care si-au pus amprenta asupra mea.

Prima a fost Iulia, cea care m-a “cules” de pe drumuri. Apoi, au fost Simona si Diana, colege de grupa la facultate. Acum sunt plecate, una in State, cealalta in Germania. Au urmat colegii de la Neogen: Cesi, Andrash, Robi, Czke, Mader, Silvia. Cand am parasit Neogenul, ei au fost singurul motiv de tristete. A urmat perioada P&G. Aici am cunoscut atat de multi oameni frumosi, incat mentionand doar cativa le-as face o nedreptate celorlalti. Incerc insa sa multumesc catorva din ei: Ioanei, pentru ca a fost atat profesoara mea, cat si o prietena de nadejde. Adelei, pentru ca m-a sprijinit mereu. Elenei, pentru tot ce mi-a daruit. Irinei, pentru sufletul ei curat. Aurei, pentru ca seamana un pic cu mine. Siminei, pentru ca este minunat de nebuna. Tuturor colegilor din CS, le multumesc pentru doi ani si jumatate plini de invataminte si momente de neuitat.

O amintire speciala pastrez forumului Elady, un loc in care am cunoscut oameni minunati. Un loc in care de multe ori mi-am gasit alinare, cand eram trista si care mi-a oferit multe momente distractive. Berbecuza, Angeldust, Ciresica, Diana, Kalua, Tits, Invisible, Forte, tuturor: Multumesc!

Mi-amintesc locuri in care mergeam cu placere: Coyote Café, unde ascultam cu atata placere Jukebox. Hanul lui Manuc, pentru ca era ca o oaza de liniste in mijlocul unui ocean agitate. Laptaria lui Enache, unde ma simteam intotdeauna bine, ascultand muzica buna. Grimus, va multumesc pentru muzica de calitate pe care o cantati. Sper sa va mai aud candva…tot live.

Bucuresti a insemnat pentru mine maturizare, invatare, distractie, iubire, suferinta, lacrimi, zambet, speranta, deziluzii, intr-un cuvant….viata. 6 ani din ea, ca sa fiu mai exacta. 6 ani pe care ii voi duce cu mine acasa, in Craiova.

Asta e prima zi din restul vietii mele. “It’s the end of an era”, asa cum zicea Elena, citandu-i pe celebrii “Friends”.

Ramas bun, Bucuresti!