Nu am trait nici o singura zi din viata mea fara sa depind de ceva. Fire schimbatoare, am avut obsesii diverse. Insa nu imi aduc aminte sa fi fost vreo zi in care eu sa nu ma inchin vreunui “Zeu”. Si toti m-au exploatat la maximum.

Si pentru ca trebuia sa i se spuna cumva, i s-a spus dependenta. Un cuvant pretentios pentru a defini framantarile sufletului nostru. Bineinteles, dependenta imbraca multe forme. Unele sunt mai urate decat altele. Sunt cateva forme in topul meu personal, care pot distruge definitiv un om.

Top 3, Doamnelor si Domnilor:

1. Dependenta de droguri – nu este intentia mea sa fac un articol social. Aceasta forma de dependenta iti distruge si trupul, nu doar sufletul. Si desi suntem bombardati in fiecare zi cu informatii despre pericolul “mortii albe”, este foarte usor sa cazi in aceasta plasa. Chiar daca esti informat, stii despre ce este vorba si nu ai incerca asa ceva nici mort. E suficient sa incepi sa iei somnifere, pentru ca nu mai poti sa dormi. Sau Xanax, pentru ca depresia ameninta sa te ucida. De aici pana la a-ti da drumul pe acea panta, nu mai e foarte mult. Decat o muchie de cutit. “Zeii” mei la aceasta categorie sunt tutunul si cafeaua. Dimineata nu ma trezesc (pardon!) fara tigara in gura si fara mirosul imbietor al cestii de cafea, altfel nu sunt buna de nimic toata ziua. Cand sunt nervoasa, trebuie sa fumez o tigara, altfel nu ma calmez. Gandesc mai bine cand fumez. Cand ma plictisesc, aprind o tigara, ca sa mai treaca timpul. Cand mi-e foame, fumez o tigara, pentru ca sunt la dieta si deh! Tigara nu ingrasa. Cand ies in oras fumez un pachet de tigari pe seara. Iar daca trece o zi fara sa beau cafea, am dureri de cap cronice. Ati prins ideea. Stau si ma gandesc: daca aceste doua vicii te pot subjuga atat de tare, oare ce pot face alte substante? Cele cu adevarat periculoase? Brrrrrr…..


2. Dependenta de durere. Sau sadismul. Sunt oameni care nu se simt bine daca nu sufera. Daca nu transforma fiecare intamplare din viata lor intr-o drama personala. Cand totul merge bine, ceva TREBUIE sa fie in neregula. Insa nu e suficient sa sufere, daca nu stie toata lumea. Toti trebuie sa stie cat de rau le merge, ce ghinionisti sunt ei, ce viata patetica au. Asa ca au grija sa isi strige durerea pe toate drumurile. Daca tie iti merge bine, e o ofensa personala la adresa lor. Atitudinea corecta trebuie sa fie cea compatimitoare, cu umarul mereu pregatit pentru inca un act din drama vietii lor. Nu iti face prea multe griji pentru aceste Ioane d’Arc. Nu ar fi fericiti cu adevarat daca nu ar fi nefericiti. Acesti copii egoisti, daca iti apar in cale, trebuie tratati cu ingaduinta. Si nu te implica in drama lor. Risti sa iti pierzi linistea.

3. Dependenta de iubire – Nu vorbesc aici despre iubirea adevarata. Ci despre iubirea de iubire. Oameni care sunt niste “eterni indragostiti”, nu poti trai fara sa se lege afectiv de cineva. Cand sufera o despartire, nu se raceste bine pamantul peste iubirea ingropata, ca si-au si gasit un inlocuitor. Acesti oameni sunt cei mai tristi, cu adevarat tristi, pentru ca au viata atat de goala si le este atat de frica sa traiasca cu ei insisi, incat trebuie sa fie cineva in viata lor. Indiferent cine. Se leaga de subiectul afectiunii lor cu toata puterea de care sunt in stare, il sufoca, ii absorb toate fortele. Sunt niste vampiri afectivi. De multe ori, aceasta forma de dependenta se transforma in obsesie. El, cel obsedat, nu mai vrea sa stie de nimic din jurul sau, daca nu are legatura cu “iubirea” lui. Nici macar nu il intereseaza daca el sau ea raspunde sentimentelor sale. E convins ca a intalnit “dragostea vietii lui”….cam de fiecare data. Si daca el/ea il respinge, este pentru ca inca nu si-a dat seama ca sunt facuti unul pentru celalalt. Si face tot posibilul pentru ca acest lucru sa se intample. Recurge chiar la gesturi disperate: hartuire, santaj sentimental, violenta fizica. Daca ai intalnit un vampir sentimental….FUGI!!! Va fi foarte greu sa scapi de aceasta iubire bolnava. Dar in nici un caz nu ii canta in struna.



De fapt, nu avem nici o sansa. Ne nastem dependenti. Inca din uterul mamei, depindem de ea in totalitate, pana suntem pregatiti sa venim pe lume. Si nici atunci nu scapam. Pana suntem in stare sa plecam pe propriul drum si sa gasim alte colivii pentru sufletul nostru, depindem de parinti. Nici nu am sti sa traim fara o forma de dependenta sau alta. Suntem dependenti de…dependenta.

Motto: Daca arata ca o rata, merge ca o rata si macane, atunci e foarte probabil sa fie rata.

O sa o spun de la inceput: Parerea mea este ca “life sucks”! Nu, nu este o provocare. Si nu, nu este nici o calatorie frumoasa, plina de intamplari interesante si plina de invataminte. Si mai ales, nu este un dar pe care avem datoria sa il pretuim si sa il onoram.

“C’est la vie toujours parsive” si ne asteapta la fiecare colt de strada sa ne dea cu ceva in cap si sa ne fure tot ce am adunat pana atunci. Pentru ca, trebuie sa recunosc asta, viata ne si da cate ceva. Insa numai pentru a ne lua tot inapoi, cand ne este lumea mai draga.

Foarte rar, dar se intampla. Si cei mai putin norocosi dintre noi primesc cate un mic dar din partea vietii. Fie ca este vorba despre averi, cariera, familie, iubire, sanatate si alte “bunatati” pentru care ne rugam in fiecare seara la “Inger, ingerasul meu”, fiecare primeste macar o data in viata ce si-a dorit.

Partea proasta este ca, de cele mai multe ori ne ia prin surprindere si ii dam “Decline and block” darului picat din cer. Cum am patit eu odata: eram indragostita la nebunie de un tip si ii dadusem intr-o seara ID-ul meu de mess. In fiecare zi ma rugam sa ma adauge pe lista lui de prieteni. Si minunea s-a intamplat intr-o seara. Numai ca eu, zapacita si luata prin surprindere, in loc sa ii dau “Accept”…i-am dat “Decline and block” . Pentru ca nu suntem pregatiti, pentru ca ne speriem sau pur si simplu nu suntem pe faza, ratam uneori copilareste marile ocazii. Parerea mea personala este ca, de fapt, viata ne flutura pe la nas platoul cu bunatati si apoi, inainte ca noi sa ne dezmeticim, ni-l ia din fata ochilor, lasandu-ne cu ochii in soare. E un fel de Fata Morgana viata asta.

Alteori primim cadoul insa facem tot ce ne sta in puteri sa il distrugem. Ca un copil care primeste o jucarie noua si prima lui preocupare este sa vada in cate bucati o poate dezmembra. Drobul de sare sta deasupra noastra, gata sa ne cada in cap si, in loc sa il facem sa stea mai stabil pe raft, ne uitam la el, jelindu-ne ghinionul. “Se poarta de vis cu mine, imi face toate poftele, are rabdare cand sunt crizata sau ma comport ca un copil rasfatat. Imi spune ca ma iubeste….numai ca eu nu il cred” Aloooo?? E cineva acasa acolo sus la mansarda??? Trezeste-te, mai fata! Sau nu, mai bine du-te si trage un pui de somn, poate dupa ce dormi gandesti mai limpede.

Nici nu ma mir ca viata ne da suturi in fund. Ne meritam toate cazaturile in nas, toate juliturile din genunchi si toate bobarnacele. Nu ar trebui sa ne dea nimic, pana nu e sigura ca meritam. Poate asa, data viitoare vom cugeta putin inainte sa dam “Decline and block”. Si poate vom invata sa traim, in loc sa ne gandim ca nu meritam si ca darul oferit este de fapt un cal troian.

Alteori insa, dupa ce am primit cadoul, viata ni-l ia inapoi fara nici o explicatie, lasandu-ne saraci, bolnavi si goliti. Poate este un test de rezistenta. Sau poate ea (viata) considera ca a gresit adresa si ne ia cadoul ca sa il dea proprietarului de drept. Poate este o pedeapsa pentru alte cadouri refuzate in trecut. Sau pur si simplu viata e o catea sadica si ii face placere sa ne provoace durere. Tot ce poti face in acest caz este sa “mai musti o data”. Nu ai incotro!

“Decline and block life”. Si pleaca mai departe.

Forget his name

Forget his face

His warm embrace

Forget the love that you once knew

Remember he has someone new

Forget him when they played your song

Remember when you cried all night long

Forget how close you once were

Remember he has chosen her

Forget how you memorized his walk

Forget the way he used to talk

Forget the things he used to say

Remember he has gone away

Forget his laugh forget his grin

Forget the dimples on his chin

Forget the way he held you tight

Remember he`s with her tonight

Forget the time that went so fast

Forget the love that moved,its past

Forget he said he`d leave you never

Remember he`s gone 4 ever...:|

P.S. nu imi apartine, am gasit-o pe un blog, insa nu mai tin minte pe care. Mi-a placut si am vrut sa vi-o impartasesc si voua.

Ghici cine nu a gasit taxi de dimineata si s-a luptat cu nametii mergand pe jos 40 de minute pana la birou? :| Ascultam Kiss FM la casti si la un moment dat aud o reclama: "Daca vreti sa scapati de celulita, salonul X va ofera cele mai moderne solutii, bla, bla..." HA! Am replicat eu cu voce tare, facand cativa trecatori sa intoarca nedumeriti capetele. "Ce salon? Ce solutii moderne? Ce impachetari? Uitati-va la mine. Juma' de ora de lupta cu zapada in fiecare zi si in cateva saptamani voi fi fotomodel."

Am ajuns la birou fresh, cu bujori in obrajori si gata sa iau in piept greutatile primei zile de munca dupa o vacanta prelungita, desi am dormit numai doua ore azi-noapte, pentru ca mi-am dat peste cap programul de somn dupa revelion.

Se pare insa ca sunt singura, pentru ca toti ceilalti viseaza inca la sarmale, cozonaci si cadouri sub brad.

Ma tot invart in jurul unei pagini goale de cateva zile bune de-acum. Ma tot gandesc de unde sa incep, cum sa revin, ce sa punctez, unde sa ma opresc, ce sa urez, daca sa urez, daca sa trag concluzii sau sa o las balta, pentru ca oricum e in van.

Mult timp am asteptat sa fac bilantul anului trecut. M-am tot sucit si rasucit, si nu am reusit. Nu pot face bilantul anului in care am simtit si aripile falfaitoare ale ingerilor in rai, dar si flacarile nemiloase ale iadului.

“Anul 2007- un an bun, nu?” – ma intreba retoric cineva prin sms, in noaptea dintre ani. Atat de mult urasc anul ala, incat am avut senzatia ca persoana respectiva isi bate joc de mine.

Asa ca nu voi face nici un bilant. Si nici planuri nu imi mai fac pentru acest an. Anul trecut m-a invatat ca, facandu-ti planuri, iti faci sperante care mai devreme sau mai tarziu mor.
Ce m-a mai invatat 2007? Nimic. Decat cinismul, pe care l-am ridicat la rang de arta. Ce mi-a adus Mos Craciun? Un glob de gheata, in care m-am inchis.

Pasesc in noul an fara asteptari, fara sperante, fara povara impusa de “new year resolusions”. Sunt doar eu, goala. Eu si o pagina goala de word.