Sunt 40 de grade, am sandale si oja verde la picorul drept (oja Danei:nu ma pot hotari niciodata daca imi place sau nu si cum incerc sa imi abat gandurile spre un teren neutru, o sa reflectez in timp ce merg si privesc pe rand cand piciorul drept, cand piciorul stang, pana iau o hotarare). La piciorul stang am oja rosu inchis. Sunt in stare febrila. Ma pregatesc sa plec. Am o mie de ganduri si zece mii de sperante. Adica zece sperante pentru fiecare gand. Hmmm, cam mare responsabilitatea pe bietele ganduri. Daca se inseala vreunul? O sa si-o ia! Asta cu siguranta!

Citind cateva articole pe tema revistelor de tampit femeile , intr-un cuvant “glossy” (sanchi!), m-am gandit ce am invatat eu de-a lungul anilor din ele(da, am citit si eu la vremea mea cu religiozitate una sau doua asemenea reviste).

Prima data cand am descoperit o asemenea revista eram la mare pe plaja si cautam pe la standuri ceva de citit ca sa nu ma plictisesc cat timp imi luam portia de bronz. Copil prost fiind, mi-au luat ochii pozele stralucitoare cu femei frumoase, lucrate pe calculator (eu nu stiam asta atunci) si m-am gandit: “Voi invata multe din revista asta!” Am fost impresionata de articolele sfatoase, care te invatau cum sa te fardezi, cum sa te imbraci, cum sa te comporti intr-o relatie si cum sa faci sex. Cativa ani, revista respectiva a fost Biblia mea. Urmam sfaturile de acolo cu religiozitate. Care a fost urmarea?

In materie de farduri:
- am invatat ca cele mai bune farduri sunt alea care iti consuma jumatate dintr-un salariu mediu pe economie. Si ca verdele merge cu auriu. M-am fardat asa la un chef si cel mai bland compliment pe care l-am primit a fost: “ Te-ai lovit de usa?” Reactia mea? Am considerat ca prietenii mei nu au habar ce inseamna sa fi “in trend” si i-am privit cu un zambet condescendent.
In materie de “fashion”:
- eram cu ochii pe tot ce era “hot” intr-un sezon. Asa am purtat chestii pe care inainte sa citesc revistele astea nici moarta nu le-as fi purtat, cum ar fi - animal print si rochie cu colanti. Nu mai vorbesc ca mancam covrigi uscati din cauza ca dadeam salariul pe doua luni pe asemenea ciudatenii. Odata imi luasem o rochie gogosar pentru o nunta. Cand m-a vazut tata mi-a zis ca arat ca un balon cu heliu. I-am zis ca asa e “la moda” si ca nu stie ce e frumos.
In materie de cariera:
- am invatat sa ma vand. Doar “am valoare”, ce pana mea! Cu ideea asta in minte, la primul interviu eram atat de plina de mine, incat acum imi vine sa intru in pamant cand mi-amintesc. Nu aveam experienta deloc, dar eram convinsa ca sunt o comoara nedescoperita.
In materie de relatii:
- am invatat din revista mea preferata ca pe barbati trebuie sa ii consideri niste pusti fara minte, care nu fac nimic bine. Dar, la inceput, trebuie sa le canti in struna, sa te prefaci ca e ca ei, pana “pica in plasa”. Ii tratam cu cine romantice, biletele si mesaje romantice lasate pe telefon sau pe perna, sms-uri fierbinti. Dupa ce l-ai prins, trebuie neaparat sa schimbi tot la el si sa il modelezi dupa bunul tau plac. In timpul unei astfel de campanii de cucerire, am trimis un sms destul de pornografic prietenului meu de atunci, in timp ce avea un examen important. Rezultatul? Prietenul a ramas fara examen si eu fara prieten…
In materie de ingrijire corporala:
- o femeie care se respecta merge o data pe saptamana la salon, unde isi face coafura, manichiura, pedichiura, masaj, masti, tratamente anticelulitice, etc. Cum eu nu imi permiteam acest lux, m-am gandit ca pot face asta foarte bine si acasa. Zis si facut: am luat tot felul de retete de masti facute in casa si am trecut la treaba. Intr-o zi, am uitat ca am masca de argila pe fata si am deschis usa vecinului. Nu voi uita niciodata cum a sarit doi metri in spate, cu groaza intiparita pe fata.
In materie de arta culinara:
- am invatat ca “dragostea trece prin stomac”, deci trebuia neaparat sa invat sa gatesc. Si nu orice fel de mancare, ci numai delicatesuri. Intr-o zi, am vrut sa pregatesc fructe de mare, ca auzisem eu ca sunt “afrodiciciace”. Nu stiu, ori nu am stiut ori sa le fac(cum banuiesc), ori nu pot sa ma obisnuiesc cu gustul lor. Au fost atat de rele, incat a trebuit sa command pizza, ca sa salvez cina promisa baiatului.
In materie de sex:
- aici mi-am luat cea mai mare teapa. Revista mea m-a invatat toata teoria despre ce si cum. Asa de bine mi-am invatat lectia, incat, tipul, in loc sa se bucure de “performantele” si priceperea mea, m-a intrebat, mai mult sau mai putin direct cu cati m-am culcat inaintea lui.

Dupa cativa ani, am mai crescut si eu un pic, neuronii mei au facut pui si am inceput sa constat ca viata nu e asa cum scrie la revista. Si ca subiectele incep sa se prafuiasca in timp…si sa se repete…sau poate am invatat tot ce trebuia sa stiu si nu mai au ce sa ma invete.

Si pana la urma de la ce vine AAA? - ma veti intreba. Daca nu stiti, nu ati citit revista. Felicitari!

Ieri m-am trezit cu un sentiment acut de sufocare. Nu mai suportam peretii apartamentului-“santier”. Simteam ca pica pe mine, ca ma apasa, ca ma strang. Dup ace am trecut in revista optiunile de evadare pe care le aveam la dispozitie: o zi de plaja la Marica, o zi de plaja pe terasa vilei Ancai, o evadare la Herculane, o zi la tara, la iarba verde, cea mai atragatoare a parut a fi cea din urma. Asa ca ne-am imbarcat in masina, nu inainte de a-mi baga in geanta sutienul si boxerii de plaja. M-am gandit ca daca ma duc la tara, sigur voi gasi un petec de soare, sa stau ca o soparla intinsa pe iarba. Asa ca am pornit spre Filiasi, de unde mi-am cules parintii si am pornit in formatie spre “mosie” –cum le place alor mei sa numeasca petecul de pamant pe care l-au cumparat la tara. Odata ajunsi, i-am lasat pe ai mei sa isi faca de cap cu pregatirea gratarului si m-am bagat in “bojdeuca”-casuta darapanata pe care au cumparat-o odata cu pamantul, sa ma schimb. Cand am iesit afara, am avut o repriza de scandal cu mama ca mi-a zis sa ma imbrac, ca ma vad satenii “despielogata”. Vazand ca nu are cu cine, a intrat bombanind in bucatarie sa pregateasca friptura. Mi-am intins patura pe temelia casei pe care ai mei viseaza sa o construiasca pana la anu’ si mi-am luat pozitia “de plaja”: tolanita pe spate, cu ochelariipe nas, cu o palarie mare de paie cu gauri pe fata si cu berea alaturi. Totul ar fi fost perfect daca as fi putut trage so o tigara, insa cum ai mei parinti nu accepta ca plodul lor sa fumeze…deh, m-am abtinut. Am considerat ca trupul meu expus tuturor satenilor care treceau pe ulita e un soc suficient de mare pentru o singura zi.

E frumoasa lumea vazut prin palaria de paie…pe cer treceau nori albi, diafani, batea o umbra de vant, numai buna sa imi racoreasca pielea incinsa de soare…in livada cantau pasarelele, ba chiar speriasem un pui de cucuvea cand intrasem sa imi culeg cateva visine. Spirache, catelul familiei plangea de zor jos, langa mine sa.il urc si pe el pe temelie.Cand l-am urcat, s-a intins cat era de lung (ma rog, vorba vine, ca e mare cat o ghinda) la capul meu si din cand in cand imi tragea cate o limba pe umar.

La un moment dat a venit baietelul vecinilor in vizita, un pusti dat dracului de istet, care bagase in boala toate fetitele din grupa la gradinita. Venise sa ma puna la curent cu ultimele noutati din viata lui amoroasa. Era suparat ca se certase cu toate gajicile si imi spunea ca terminase toate fetele din sat. Acum se plictisea de moarte si numara zilele pana sa ajunga la varsta cand sa poata parasi granitele satului, in cautare de “marfa proaspata”.

Am plecat de la tara spre seara, cand cerul devenise de culoarea piersicii coapte cu care ma patasem eu mai devreme, incercand sa musc o bucata cat mai mare din ea.

Dupa o zi desprinsa parca din “Viata la tara” a lui Duiliu Zamfirescu, am pornit spre Craiova. In masina, pe drumul de intoarcere, mi-am aprins prima tigara pe ziua aceea. In sfarsit, totul era perfect…

Cum baia mea este in reparatii inca, azi am fost la Dana sa fac o baie. M-am inarmat cu toate ustensilele necesare si am pornit-o la drum…a fost ca un drum inapoi in trecut. Pentru ca Dana este fosta mea colega de liceu si de apartament, cu care am impartit un an din viata in clasa a XIII-a. Nu mai fusesem pe la ea de cativa ani buni, nu stiu de ce. Pur si simplu nu imi place sa ma intorc acolo. Nu am amintiri urate, dimpotriva. Poate este doar o parte din viata mea pe care am ingropat-o si se stie ca nu e bine sa dezgropi mortii.

Am mers pe acelasi drum pe care il faceam acum 7 ani in fiecare zi de la liceu catre casa. Am simtit ca totul se schimba in jurul meu, ca sunt iar liceanca si am avut un semntiment ciudat cum ca maine am proba de bac… In apartament, nu se schimbasera multe…mai are inca in apartament tot ce am lasat eu in urma cand am plecat. Ursuletul de plus cu care dormeam noaptea…fata de masa pe care o adusesem eu de la mama de acasa….tavile mele…scrumiera mea…Nu am indraznit insa sa intru in camera care fusese odata a mea si care era acum ocupata de alta fata…ar fi fost prea mult. M-am limitat la camera de zi in care statea ea, la bucatarie si la balcon…Balconul are si el povestile lui…A vazut batai cu apa, dansuri lente la “sentiment”, chefuri si sesiuni de invatat pentru bac. Ultimele zile in acel apartament mi le-am petrecut mai mult in balcon. Era vara, bacul batea la usa, ne stabilisem cartierul general acolo, cu un munte de manuale si caiete cu comentarii. Si acum imi rasuna in cap intrebarile lui Florin care venise peste noi cu o zi inainte de proba la romana, ca sa ii bagam in cap 4 manuale de comentarii despre carti pe care nici nu le citise, ca deh….se distrase la greu in liceu baiatul si acum facea ca greierele lui La Fontaine in prag de iarna. “Si cine era Otilia? Care era enigma ei? Si cine era Felix?” Acum Florin imi este nas la nunta…Un lucru se schimbase intre timp: caisul din fata balconului se uscase…Si de cate ori era sa cadem de la etaj (noroc ca era etajul 1) incercand sa luam vara caise din el…Cand am intrat in baie, am constatat ca Dana nici pana acum nu pusese bec la baie. Cand stateam impreuna aveam o problema cu tavanul si nu puteam pune bec din cauza infiltratiilor.

Dana nu schimbase nimic nici in viata ei, nici in apartament. M-am gandit cate am vazut eu in acesti sapte ani de cand drumurile noastre se despartisera…Cate am invatat, cate am trait si cat m-am schimbat…Si ca niciodata nu as mai putea fi pe aceeasi lungime de unda cu ea. M-am simtit ca intr-o bucla temporala...era iar anul 99-2000…pentru cateva secunde insa…Acela a fost anul cand viata mea a luat o turnura pe care la acel moment nu o credeam sa fie atat de mare. A fost anul cand ma hotarasem (obligata de parinti) sa plec la Bucuresti la facultate. Si eram hotarata la acel moment sa fac repede facultatea si sa ma intorc de urgenta acasa. Insa cei patru ani au devenit sapte…Iar gandurile mele de atunci nu mai exista.

Cand am plecat de la Dana incepuse ploaia…M-am plimbat o vreme prin ploaie, cu gandurile aiurea in trecut. Azi mi-am dat seama ca…oricat m-as forta, nu imi mai pot gasi locul pe care l-am parasit acum sapte ani. Nu mi se mai potriveste. Ca si cum as incerca sa bag un patrat intr-un cerc. S-a schimbat nu doar forma…ci si fondul.

Ce am de gand? Sa ma adaptez…voi incerca in continuare sa incap in acel loc prafuit, parasit de atata vreme. Doar pentru asta m-am intors.

1- cand nu vii la timp la intalnire. Daca mi-ai zis la 5….eu chiar ora 5 inteleg. Nu 5 si 5, si 10 sau mai rau, peste 15 minute intarziere. Mai ales ca eu, ingrijorata sa nu intarzii, vin mai devreme. Si urasc sa astept. Mai ales intr-un loc public, unde toata lumea se holbeaza la toata lumea. Iar cand barbatii incep deja sa arunce priviri cercetatoare, ca sim cum s-ar intreba daca sunt vreo dama de companie care isi asteapta clientul…atunci sa stii ca ai patit-o cu mine!
2- Cuvantul “ok” si atat! “Dragule, nu imi place atitudinea ta” “Ok” !!!??? Ok si mai ce? Atat? Mie acest “ok” sec imi suna a indiferenta… un fel de “Whatever!” Asa ca, te rog….te implor…nu mai fi monosilabic. Stiu bine ca stii mai multe cuvinte. De obicei, cand imi expun o ingrijorare sau un punct de vedere, astept mai mult decat niste sunete nearticulate de neanderthal…
3- Sa imi promiti ceva si sa nu te tii de cuvant. Mi-ai spus ca ma suni in seara asta? Pai suna-ma in seara asta, nu maine!!!! Pentru ca eu ma voi perpeli toata seara asteptandu-ti telefonul si imi voi face o mie de ganduri despre motivul pentru care nu ai sunat. Si crede-ma ca nu vei iesi nesifonat…
4- Sa ma minti. “Unde ai fost aseara?” “La billiard cu baietii”, desi tu stii foarte bine ca Laura te-a vazut la discoteca. Poate te bazezi pe faptul ca voi da mai multa crezare spuselor tale decat barfitorilor, insa nu-mi pune rabdarea la incercare…nu am multa.
5- Sa te imbeti si sa te asiguri ca afla toata lumea. Crede-ma, nu este nevoie sa vorbesti tare, sa gesticulezi atat de mult incat sa incepi sa dai cu paharele jos de pe masa si sa incerci sa arati cat de destept esti. Rezultatul s-ar putea sa fie contrar dorintelor tale si a doua zi o sa te miri de ce nu iti mai raspunde nimeni la telefon sau, daca iti raspunde, sa te ia la misto.
6- Sa ma intrebi: “Ai avut?” Un barbat adevarat o sa stie intotdeauna raspunsul. Sau va avea decenta sa nu puna intrebari tampite. Daca ma intrebi, e clar ca nu am avut. Si ma vei pune in situatia jenanta de a ma preface…din nou!
7- Sa faci mutre de copil razgaiat cand lucrurile nu ies asa cum vrei tu: “Nu ma mai iubesti, stiu eu, ca nu ai vrut sa iesi sambata seara”. Nu te intereseaza ca poate mi-a fost rau, poate am avut treaba sau pur si simplu mi-era prea lene sa ies din casa. Chiar daca te iubesc… Desi cand faci faze din astea ma intreb de ce…
8- Sa te uiti dupa altele cand esti cu mine pe strada. Ai macar bunul simt si asteapta pana ramai singur … nu ma pune in situatia de a ma simti ca dracu, avand alaturi un barbat care isi poarta neuronii la nivelul slitului. Pentru ca s-ar putea sa ramai doar cu uitatul, nu doar pe strada, ci si in dormitor.
9- Sa incepi o discutie si sa o intrerupi brusc cu un “Las-o balta!”…adica, de ce s-o lasam balta? Sunt prea proasta sa inteleg ce vrei sa imi spui? Nu merit efortul? Nu inteleg…
10- Bineinteles ca “last, but not least”….sa ma inseli. Sincer, nu am patit-o pana acum. Barbatii din viata mea ori m-au respectat (cum imi place sa cred), ori au fost suficient de destepti si au ascuns foarte bine tradarea. Daca iti trece prin cap asa ceva, fi pregatit sa iti asumi consecintele. Care consecinte? Chiar vrei sa afli???