Exista o expresie care face pielea de gaina oricarui barbat pe lumea asta…Una pe care, cand o aude, mai degraba ar fugi pe o insula pustie pana trece primejdia…PMS…aceste trei litere pot baga in sperieti pe orice curajos.

Nu e bine sa te pui cu o femeie care are PMS. E ca si cum ai verifica nivelul benzinei in rezervor cu bricheta.

In aceasta perioada nimic din ce faci nu are cum sa fie bine:

Ai adus flori?
“De ce mi-ai adus flori? Te simti vinovat de ceva?”

Nu ai adus flori:
“Nu esti in stare sa mi-aduci si mie o floare din cand in cand…Nu ma mai iubesti…”

Ai intarziat:
“Dar crezi ca eu nu am alta treaba decat sa stau ca proasta sis a te astept pe tine?”

Ai sosit la timp:
Nu conteaza, va gasi ea ceva care san u-I convina: imbracamintea ta, parfumul, nivelul barbii, etc…

Ai mare grija ce si cum spui: o sa fie atenta si la tonul tau, nu doar la cuvinte. Asa ca daca te intreaba:

“M-am ingrasat?”
Asa NU:”Nu stiu, nu am observat” sau, mai rau”Tu esti frumoasa oricum”
Asa DA: “ Iubito, nu ai pus nici un gram…nu am vazut o silueta asa perfecta ca a ta nici la televizor”


“Ma mai iubesti?”
Asa NU: “Ce intrebare e asta? Normal ca te iubesc"
Asa DA: “Te iubesc mai mult decat niciodata. Nu pot trai fara tine”

“Uite-o si pe Nicoleta Luiciu asta…Ce urata este…Nu e asa?”
Asa NU: orice ezitare in raspuns, privire ocolita - se va pedepsi aspru
Asa DA: “Luciu aia? Nu inteleg ce vad astia toti la ea. E grasa cat o vaca!”

“Cum imi sta cu noua coafura?”
Asa NU: “Arati ca un barbat!”
Asa DA: “Iti sta superb! Te intinereste cu 5 ani.”

“Vezi ceva schimbat la mine?” – aici e foarte complicat. Trebuie sa stii foarte bine cum arata iubita ta si ce are in garderoba, ca sa observi cand si-a luat o pereche de cercei sau merge de 3 zile la sala.
Asa NU: “ Hmmm….aaaaa…iiiiii…uuuufffff…”
Asa DA: “Ti-ai luat o fusta noua? Wow! E foarte sexi…Ma face sa ma gandesc la nebunii. Ce-ar fi sa nu mai mergem noi la Ionesti asta seara?”

“La ce te gandesti?” – da, stiu, e cea mai groaznica intrebare pe care ti-o poate pune o femeie. Mai ales pentru ca o pune si des.
Asa NU: “La nimic” sau “La o problema pe care o am la birou” sau: “La tip ape care am vazut-o ieri pe strada”
Asa DA: “La noi doi. Ma gandeam cat sunt de norocos ca te-am intalnit” – fraza trebuie insotita de o expresie de bou si un zambet tamp.

Iar cel mai important raspuns pe care trebuie sa il tii minte este “SIGUR, IUBITA MEA! CUM SPUI TU”

Bineinteles, ai de ales…viata este facuta din alternative. In acest caz, ai trei:

1 – faci cum scrie mai sus si treci de primejdie fara prejudicii majore;

2 – nu faci cum scrie mai sus si atunci esti ori nebun, ori inconstient;

3 – fugi pe o insula pustie pana trece primejdia. In acest caz, o faci pe barba ta si risti ca PMS sa se transforme in PPMS (Permanent PMS).

De ce cand totul pare sa mearga bine in vietile noastre, facem ce facem si stricam totul? E ca si cum ne-ar apuca o criza de nebunie temporara si tinem cu tot dinadinsul sa faramam tot ce am contruit si sa manjim tot ce e curat si frumos. Suntem ca niste copii cu o jucarie noua...in loc sa ne bucuram de ea si sa ne jucam frumos, o dezmembram din toate incheieturile, curiosi sa vedem ce este in interior, in ce suruburi se tine, si ce e mai important: dupa ce am desfacut-o, daca o mai putem repara, fara sa ne ramana piese in plus sau in minus....

O prietena mi-a povestit ca iese de cateva zile cu un tip cu care nu se gandea niciodata ca va iesi. Frumos nu e, dimpotriva. Si mai e si nesuferit de toti care il cunosc. Insa se pare ca are o slabiciune pentru cauzele pierdute, astfel ca...i s-a pus pata pe el. Si a facut totul pentru a-l cuceri. Nici nu a fost greu. Prietena mea e si frumoasa si desteapta, asa ca tipul s-o fi gandit ca i-a pus Dumnezeu mana in cap. Asa ca au iesit intr-o seara, totul bine si frumos, s-au plimbat, s-au tinut de mana, au vorbit cate in luna si stele....La a doua intalnire, tipa era deja cu capsa pusa. Vorbisem mai inainte cu ea. Am simtit-o. Am avertizat-o sa aiba grija ce face, deja o vedeam cum cauta pretexte de cearta cu el. Avea mofturi si fite de copil tembel. Nu am reusit sa ma inteleg cu ea, asa ca am lasat-o sa faca asa cum stie mai bine. Azi primesc sms: "Intra pe mess". Am intrat si a inceput sa mi se planga ca a facut-o de oaie. A iesit aseara cu el si s-a comportat atat de urat, incat tipul la final a intrebat-o mai pe ocolite daca sufera cumva de sindromul "NF". Acum era disperata, ca incercase sa il sune sa isi ceara scuze. Nu poate manca, nu poate dormi, nu mai are liniste. Tipul nu raspunde la telefon...Ma rog, cand ai comis-o, tot ce poti face este sa te rogi ca persoana in cauza este milostiva indeajuns si va trece peste. Acum inca incearca sa dea de el, asa ca povestea nu s-a terminat. Astept deznodamantul.

Deci, revin la dilema mea. Si eu sunt o persoana autodistructiva si sado-masochista pe deasupra. De cate ori merge totul bine, parca ma mananca undeva sa caut nod in papura. Incep sa ma leg de orice amanunt cat de mititel si de la el pornesc un scandal monstru. Provoc, arunc momeli, totul pentru a vedea reactii si a vedea unde pot ajunge, cat mi se permite.

De ce facem asta?

De curiozitate? Vrem sa vedem ce reactii starnim si sa ne testam atat limitele noastre cat si pe cele ale celor din jur. Suntem ca niste laboranti care testeaza pe soareci diverse substante si le observa rezistenta, reactiile. Incercam sa scoatem tot ce putem din noi si din relatiile dintre noi.

De teama? E posibil sa ne si speriem, mai ales cand ne implicam foarte mult in relatia respectiva. Poate gandim ca nu meritam atata fericire si reactionam ciudat, in incercarea de a ne apara. Sau ne gandim ca oricum se va termina totul la un moment dat, asa ca, de ce s-o mai lungim? Asa ca facem totul pentru a ne asigura ca se termina.

Din plictiseala? Sunt persoane care pur si simplu nu suporta sa le mearga bine. E ca si cum si-ar pierde scopul in viata. Obisnuite sa lupte, sa sufere pentru fiecare lucru pe care si-l doresc, atunci cand in sfarsit il obtin...raman fara scop...si intervine rutina...plictiseala....Asa ca incep sa provoace valuri, totul pentru a simti ca traiesc din nou.

Oricare ar fi motivul sau pretextul pentru care o facem…principalul asta ramane. Cand ne e viata mai draga, ne-o ruinam fara drept de apel. Ii facem pe cei din jur sa se simta ca dracu in prezenta noastra, ii umilim, ii jignim, facem totul pentru….ce, in fond? Pentru a ne simti noi bine, nu? Tot ce facem in viata facem pentru a ne simti bine. Asta e ideea...

La finalul zilei, insa, dupa ce am rupt relatia cu un prieten drag, un iubit sau un parinte chiar….cand ne privim in oglinda….chiar ne simtim bine? Suntem multumiti de noi? Cand totul s-a daramat si am ranit oameni care ne erau aproape, nu ma pot abtine sa nu ma intreb: oare nu ne-am facut mai mult rau noua insine?

PS: intre timp, tipul i-a raspuns la telefon prietenei mele. I-a spus, pe buna dreptate, ca are destule probleme ale lui, pentru a mai face fata si problemelor ei. Si ca nu are de ce sa o ierte pentru purtarea ei. Ar insemna sa o ierte pentru ce este ea.

Nu stiu daca eu mi-am batut joc de saptamana asta sau saptamana asta si-a batut joc de mine....Ma tot gandesc daca am gresit eu cu ceva, daca as fi putut face ceva altfel, astfel incat lucrurile sa fi luat alta turnura...


Si cand ma gandesc cate lucruri frumoase imi promitea....Sfarsitul saptamanii trecut imi arata semne bune...Totul putea sa fie perfect...Insa, ca un facut, lucrurile au luat-o razna inca de luni.


Nimic nu se intampla cum vrei tu, cand vrei tu, ci numai cand trebuie... Hmm... Nu am crezut niciodata in soarta, karma, horoscop si alte tampenii, insa deseori m-au pus pe ganduri. Refuz sa cred ca avem drumul trasat diainte, iar noi tot ce putem face este sa mergem, cuminti, pe el. Intotdeauna mi-am croit alt drum, numai al meu, adesea prin hartoape, am refuzat cu obstinatie sa accept limite si semne de circulatie. Adevarat este ca uneori am ajuns intr-o fundatura. Si chiar si atunci am incercat sa merg mai departe, incapatanata in ideile mele multe si fixe. De obicei, reuseam...

Au fost insa momente, putine, insa suparatoare, in care orice am facut nu am reusit sa merg mai departe...ca si cum de undeva de sus, cineva trasase o bariera invizibila: "Pe aici nu se trece". In acele momente m-au pus pe ganduri si m-au facut sa ma intreb daca intr-adevar exista ceva mai presus de noi care ne inchide in sabloane, in anumite limite, precum Iona in balena lui.

Pauza -Tocmai am primit un SMS de la o prietena. Era suparata ca tipul cu care avea intalnire azi a lasat-o balta, fara sa mai dea vreun semn. La final zice "All things happen for a reason, don't they?"

Asta se pare ca este intrebarea saptamanii... Oare asa sa fie? Exista o putere mai presus de noi, care vede tot si stie cand o pucam pe un drum gresit si ne zice "stop"? Sau vrea sa ne atentioneze ca inca nu e momentul sa facem acel pas? Ca e prea devreme...sau prea tarziu...

Refuz sa cred asta. Imi iau soarta in propriile maini si o modelez dupa bunul plac. Vreau sa traiesc asa cum simt si nu accept ideea ca sentimentele si actiunile mele sunt demult programate undeva, ca intr-un calculator.

Vreau sa rad acum daca am chef si in secunda urmatoare sa plang daca asa simt si vreau sa simt imprevizibilul pana in firul de par. Mi-ar placea sa cunosc viitorul? Da, insa construindu-l din visele mele, nu mergand la o ghicitoare. Vreau sa incerc, sa gust, sa simt, sa testez forta barierelor contra propriei mele forte si sa simt bucuria victoriei cand zidul a cazut. Sa visez si sa rad sa plang si sa incerc din nou dupa un esec...

So: "All things happen for a reason"? "Yes, my reason!"

E momentul cand visele copilarei si adolescentei dispar. Si incepi sa privesti din suparatorul punct de vedere al parintilor tai.

Apare cand nu mai esti multumit doar lasandu-te purtat de val si incepi sa realizezi ca exista o gramada de lucruri pe care nu le stiai despre tine si care, poate, nici nu iti plac. Incepi sa te simti nesigur si incepi sa te intrebi unde vei fi intr-un an sau doi, apoi te sperii pentru ca nu stii nici unde esti acum.

Incepi sa observi ca oamenii sunt egoisti si ca acei prieteni pe care ii credeai apropiati nu sunt tocmai cei mai extraordinary oameni pe care i-ai intalnit si, in schimb, ai pierdut legatura cu unii care chiar meritau efortul. Ce nu observi este ca si ei, prietenii, isi dau seama de aceste lucruri si nu sunt nepasatori sau rai sau nesinceri, ci doar la fel de confuzi ca si tine.

Te gandesti la jobul tau. Nu este nici pe departe ceea ce ai visat. Sau poate iti cauti un job si realizezi ca trebuie s-o iei de jos. Si asta e infricosator.

Iti lipseste libertatea din facultate, gasca de nebuni cu care colindai barurile pana in zori.

Incepi sa te cunosti, sa te intelegi, sa stii mai bine ce vrei si ce nu vrei. Parerile tale devin mai puternice. Te uiti in jur la ce fac altii si te trezesti ca ai inceput sa ii judeci un pic mai mult decat de obicei, pentru ca realizezi brusc ca ai anumite principii in viata si anumite conceptii despre ce este acceptabil si ce nu. Esti nesigur pe tine, apoi sigur. Razi si plangi cu mai multa forta decat altadata. Te simtit singur si speriat si confuz. Schimbarile bruste sunt un mare dusman si incerci sa te agati de trecutul dulce si fara griji, insa vezi cum el se indeparteaza din ce in ce mai mult si nu iti ramane decat sa ramai unde esti sau sa mergi inainte.

Cineva iti rupe inima si te intrebi cum o persoana pe care ai iubit-o atat te poate rani in asemenea fel sau stai in pat si te intrebi de ce nu poti intalni si tu pe cineva decent si dragut care sa te iubeasca pentru tot ceea ce esti. Sau iubesti pe cineva, dar mai iubesti si pe altcineva si nu intelegi cum poti face asta, pentru ca nu esti deloc o persoana rea.

Aventurile de o noapte incep sa para ieftine, iar a pierde vremea prin baruri si a te purta ca un idiot incep sa para patetice. Treci prin aceleasi emotii si intrebari inca o data si inca o data si vorbesti cu prietenii despre aceleasi subiecte, pentru ca nu poti sa iei o decizie.

Te ingrijorezi pentru imprumuturi, bani, viitor si o viata ma buna si, desi sa castigi cursa ar fi grozav, in momentul asta te-ai multumi si cu participarea.

E cea mai frumoasa si cea mai grea parte a vietii, cand incercam pur si simplu sa ne dam seama...de toate.

Intotdeauna am avut succes la femei. Nu stiu de ce, pentru ca niciodata nu am dat semne ca m-ar interesa femeile altfel decat ca prietene (cu exceptia Angelinei Jolie, dar asta e alta poveste )

Prima femeie care s-a dat la mine era o prietena si colega de camera din caminul in care am stat in liceu. Intr-o noapte am ramas doar noi doua in camera si, dupa ce am barfit la o bere si un pachet de tigari, ne-am bagat in pat. Aveam paturile unul langa altul. La un moment dat, in timp ce ne hlizeam noi si chicoteam la diverse glumite tampite pe care ni le spuneam, m-am pomenit cu ea ca s-a apropiat de mine si cat pe-aci sa ma sarute... In ultima clipa am intors capul si a nimerit pe obraz. Ca sa depasesc momentul penibil, m-am comportat ca si cum de la inceput ar fi vrut sa imi dea doar un pupic prietenesc.

Alta data, eram in facultate si am mers intr-o bomba de bar cu o prietena si doi tipi, cunoscuti de-ai locului. La un moment dat, unul din ei imi zice ca i-am cazut cu tronc chelneritei, care era cunoscuta pentru gusturile sale mai deosebite. Si m-am convins singura de asta, cand a venit cu o sticla de vin "din partea casei" si cu invitatia de a o insoti acasa, dupa program. I-am multumit si i-am spus ca a doua zi trebuie sa ma trezesc foarte devreme, drept pentru care nu imi permit sa prelungesc petrecerea.

Azi, eram in fata la Universitate, asteptam o prietena. Cand se apropie de mine o tipa inalta, blonda, destul de draguta. "Sper ca nu ti se pare deplasat, insa te-am vazut ca esti singura si m-am gandit ca poate vrei sa bem o cafea impreuna". "Imi pare rau, nu pot, astept pe cineva". "Pacat. Daca nu apare prietena ta, eu sunt acolo" (si imi arata scarile Universitatii). Nu am mai intrebat-o de unde stie ca astept neaparat o prietena. Nu i-am zis nici ca "prietena" pentru mine chiar asta inseamna, nu altceva...

I-am povestit celui mai bun prieten al meu faza si a zis ca ar trebui sa ma simt flatata. E cel mai mare compliment pentru o femeie sa se dea alta femeie la ea. I-am zis ca eu cred ca vorbeste in el fantezia masculina nr 1: sex cu doua odata.

Ma rog...cum zic Carcotasii: nu am nimic impotriva...dar nici in comun.