Despre prietenie si prieteni Options

[tits_herbert]

Spune-mi cu cine umbli si iti voi spune cine esti!

Ce inseamna prietenia? Cine va sunt adevaratii prieteni? Pana unde merge o prietenie si unde se sfarseste?
Fiecare dintre noi isi alege prietenii pe anumite criterii: mediul social din care provin, comportament, inteligenta (sau lipsa ei), aspect fizic, modul de comunicare, nevoie, imprejurari, bani, singuratate. Prietenie care poate dura o viata (mai greu sa intalnesti) sau poate dura atat timp cat iti serveste anumitor scopuri sau cat e conforma cu dorintele tale din momentul respectiv.

Daca e destul de puternica prietenia va evolua cu tine, fara sa se opreasaca in micile obstacole de zi cu zi sau in marile obstacole ale vietii. Poti gasi prieteni acolo unde te astepti cel mai putin si poti sa descoperi ca prietenii tai nu sunt oamenii pe care ii considerai tu sa fie.

E prudent sa le ascunzi anumite aspecte ale vietii tale sau este firesc sa le spui tot ce ai pe suflet? Ai voie sa ii acaparezi cu grijile si dorintele tale, daca nu cum stabilesti care sunt limitele? Iti ceri scuze?

Cred ca sunt foarte multe de spus pe tema aceasta si eu nu mai am inspiratie acum (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[Diana.]

Prieteni... Am foarte putini prieteni. Insa am destui prieteni din copilarie. Catuti este unul dintre ei. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Si de curind m-am reintilnit, virtual, cu pustiul din vecini care m-a invatat sa merg pe bicicleta. Asa ca, indiferent ca acum imi pot numara prietenii pe degetele de la o mina, am amintiri frumoase.

[cristinabl]

Am considerat totdeauna ca e bine sa-i spui unui prieten ce te doare, iar el sa-ti spuna tie...iar atunci cand are nevoie de un sfat, sa il oferi....si asa mi-am pierdut cea mai buna prietena. M-a durut enorm (si inca ma doare) pt ca eram prietene de peste 30 de ani si obisnuiam sa ne auzim la telefon zilnic. Am facut greseala sa trec peste o bariera: l-am bestelit pe sotul ei. Chiar daca suferea enorm si ma saturasem sa o ascult in fiecare zi, trebuia sa ma limitez la a o asculta si atat...nu trebuia sa o fortez sa ia o hotarare. Respectivul era fara job, nu dorea copii (viata lor sexuala era sublima, dar lipsea cu desavarsire), cartofor (venituri nu avea, dar ii lua banii ei si pleca la jocuri si cand le era lumea mai draga se trezeau cu camatarii la usa) si multe altele pe care nu-mi face placere sa mi le amintesc. Am consolat-o 2 ani, dar cand mi-am dat seama ca nu are de gand sa ia atitudine de frica singuratatii, am considerat ca trebuie sa o scutur putin...am crezut ca aducand-o cu picioarele pe pamant, o sa-i fie mai bine....si am gresit...pt ca nu toti suntem la fel, iar limita de suportabilitate e foarte mare la unele dintre noi. Ce cred? Diplomatie e cateodata cea mai buna varianta.

[Bia]

Si eu am putini prieteni spre deloc. Ca daca ma apuc sa numar persoanele in care am incredere se limiteaza la doar 2-3 (fara a-mi include familia, desigur).
Apropos, Diana, mi-e dor de tine! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Diana.]

Si mie de tine...poate treceti intr-o seara! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Cristina, nu cred ca daca nu l-ai fi bestelit pe sotul trintor i-ai fi fost o mai buna prietena. Dimpotriva! (IMG:style_emoticons/default/estiok.gif) din punctul meu d evedere ai facut ceea ce trebuia. Iar prietena ta isi va da seama la un moment dat ca ea a gresit fata de tine si nu invers!

[cristinabl]

Sunt convinsa ca am avut dreptate...intrebarea e alta: si la ce mi-a folosit? Prietene oricum nu mai suntem. Am vrut sa subliniez ca exista bariere...cateodata oamenii nu vor sa auda ceea ce stiu deja. Un alt subiect pe care nu-mi permit sa-mi dau cu parerea este cel referitor la copii...e bine sa asculti si sa-ti pastrezi parerile pt tine...exista tendinta generala de a nu ne asuma greselile, tot altii sunt de vina, nu noi care i-am crescut si care suntem responsabili pt educatia lor.

[Diana.]

La ce ti-a folosit?!Uite, iti spun eu! Ai fost o prietena adevarata, nu o prietena falsa - ori asta conteaza cel mai mult.
Exista bariere si subiecte tabu cind nu vrem sa recunoastem ca gresim. Si da, majoritatea oamenilor uraste sa isi recunoasca greselile.
Si zau ca nu ii inteleg pe acei oameni pentru ca eu, de exemplu, am in real lfe un adevarat "detector de minciuni" pentru cei care imi spun ce cred ei ca vreau sa aud, gen complimente gratuite si umflate, multumiri exagerate, samd. Si cind sesizez chestiile astea, din start cei care se poarta cu mine asa pierd orice sansa de a fi considerati si tratati drept prieteni, pentru ca imi dau seama ca oamenii respectivi ma considera o proasta usor de manipulat.