![]() |
![]() ![]() |
![]() |
![]()
Post
#1
|
|
Contaminat ![]() Group: Membru Posts: 30 Joined: 18-June 07 From: cipru Member No.: 1,819 ![]() |
Textul de mai jos nu este scris de mine ci preluat de pe o pagina de net. Chiar nu mai stiu de pe care pentru ca a trecut ceva timp... Nu stiu cate dintre voi se vor regasi in aceste randuri pentru ca imi dau seama ca foarte multe sunteti mai tinere decat mine. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Sper sa va placa totusi...
"Cand ma aplecam pe banca sa scriu, imi impungea capul pieptului. Era o cheie banala de bloc, auriu coclit, cu gust metalic si sarat. Nu i se vedea decat snurul din elastic subtire, care evada de sub gulerul uniformei pepite. Cheile erau ascunse pe sub haine, lipite de piele si de respiratiile noastre nauce. Din cand in cand, sufocati de panica, ne pipaiam sa vedem daca mai sunt acolo. Traiam tot timpul cu spaima ca "am pierdut cheia". Se intampla..., urmau ore intregi de stat pe betonul din fata blocului, nemancati, in asteptarea parintilor care aveau sa ne pedepseasca pentru efortul de a schimba yala de la intrarea in casa. Cheile erau cea mai de pret avutie a noastra. Si nimeni nu trebuia sa afle ca le purtam legate de gat. Eram speriati cu scenario apocaliptice, in care hotii de apartamente ii urmareau pe cei vorbareti si-i atacau chiar in fata usii. Intre noi nu ne mai feream. Cand ne schimbam pentru ora de sport, cheile varate sub maiourile tetra ne asezau sub acelasi poloboc crestetele chiluge. Pe atunci era normal sa ai la gat "medalia de la casa", asa cum azi e normal sa-ti atarne de grumaz un mobil... ADUSI DE BARZA. N-am trait mai bine sau mai rau decat copiii de azi. Am trait. Pe noi ne-a adus barza si ne-a asezat, ca pe niste coconi, in vatra cuminteniei si a asteptarii. Am crescut infasati ca sarmalutele, printre gamelele de tabla si olitele de care eram legati la cresa. Eram frumosi, aveam pampoane rosii prinse-n crestete, sub barbie, de carucioare. Am supravietuit deochiului si timpului blestemat in care ne-a fost dat sa ne nastem. Visele noastre, pazite de ochiul pestelui de sticla de pe televizor, erau bantuite de miros de portocala si de baloane de guma "Tipi-Tip". Citeam pe ascuns "Elevul Dima dintr-a saptea" si "Boccaccio", iar la vedere "Ciresarii" si Jules Verne. Noi nu ne trimiteam SMS-uri, ne fluieram sa iesim afara. "Mama lu' |Cutaaaare...Il lasati pe Cutare afara?" Baietii isi scriau cu pixul pe tricouri numele fotbalistului preferat. Jucau fotbal pe terenuri decupate din cartoane, iar fiecare nasture avea un nume. Cei care "driblau" erau la fel de pretiosi ca si o minge "Artex". Jucam "Tara, tara, vrem ostasi" si "Flori, fete sau baieti", de-a "v-ati-a" si "arimjimjim, aramjamjam"... Saream elasticul si sotronul desenat cu un ciob de caramida pe asfaltul din fata blocului. RATIA DE FERICIRE. Singurii nostri roboti erau cei construiti din pachete de tigari lipite. Aveam papusi fara sex, ca ingerii, si bara de batut covoare de langa bloc, unde fetele faceau "exercitii la “paralele", imitand-o pe Nadia. Pocneam cu bolovanul capsele adunate in staniolul de la ciocolata chinezeasca si suflam cornete de hartie prin tevi. Nu aveam Playstation, Nintendo, X box, jocuri video, 99 de canale de televiziune prin cablu, dolby surround, celulare personale, calculatoare, chat pe internet. Dar aveam prieteni... Verile noastre aveau miros de brifcor si gust de susan. Ne smulgeam matricolele cusute de pe bratul uniformei si alergam bezmetici, ca fluturii in sticla. Ne balaceam cu picioarele intr-o apa nesfarsita, de pe pontonul nici unei sperante. Luam "Pepsi" pe sub mana de la cantina partidului si mergeam in fiecare vara in cate o tabara de pionieri. Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele. Dar nu stiu cum de s-a intamplat, am reusit, asa copii cum eram, sa ne luam ratia de fericire. Cate-o portie mica de fiecare, sa ajunga la toata lumea... DESENE. Noi n-am avut DVD player, ne uitam la diafilme proiectate pe perete. Acelasi ecran fara plasma, unde, in serile in care se oprea curentul, umbrele mainilor inchipuiau animale la lumina lampii cu gaz. Jucam "fazanul" si construiam masini si palate din placutele metalice> |de> |> la "Mecano". Doar cinci minute pe zi, inainte de telejurnal, ne uitam la "Mihaela si Azorel", alb-negru, si stiam doar ca Donald arata ca ratoiul-jucarie din cauciuc, cu bluza de marinar. Am supravietuit serialului "Dallas" si-am inventat un joc in care numaram in engleza: "Uan, ciu, sfri/Pamela vrea copii/ Si Bobby nu o lasa/ca este prea frumoasa". Aveam clasoare cu timbre si colectie de surprize cu masini de la "Turbo". Ne jucam de-a printesele (un fel de "real life role play game"), beam apa minerala "Aurora" (un fel de MD de-acum) si mancam inghetata "Polar" (fara inlocuitori). Ne coloram guma de mestecat cu varfuri de creioane, ca sa creada lumea ca-i straina, si ne umpleam pauzele de scoala cu biscuiti "Voinicel"... Aveam sugativa si pic cu care ne stergeam singuri greselile. Nu luam niciodata "foarte bine" la scoala, dar eram incoronati la fiecare serbare cu coronite uriase din garofite roz. MAJORATE. N-aveam sali de cinema cu sunet dolby, dar faceam cozi la filme ca sa vedem "Liceeni" sau "Declaratie de dragoste". Ascultam muzica la maguri si casuri aduse de la rusi si inregistram melodii straine de la "Vocea Americii". Noi, unbelievable, n-am avut manele... Si nu ne faceam dedicatii muzicale in direct, primeam/trimiteam bilete in care ni se cerea/ceream prietenia. Noi n-aveam bloguri pe net, completam oracole pline de poze decupate din almanahul "Cinema" si scriam in loc de mail-uri lungi scrisori de dragoste. Adidasii "originali" aveau trei dungi laterale, iar scurtele evadari, miros de tigara de la polonezi si de nechezol. Singura casa de moda renumita era solarul de la mare, unde veneau bisnitarii. Noi nu ne-am dat niciodata beep-uri, aveam la colt de strada telefoane cu fise, cu receptoare prinse-n furca. Ne faceam majoratele si mixam Depeche Mode si CC Catch cu bluzurile de la Modern Talking. Eram imperbi si trimbulinzi, fara sa stim prea bine ce inseamna asta. Eram misto si faini, niciodata cool. RITUAL. Parintii nostri lucrau in schimburi, unul venea, altul pleca. Pranzul de duminica era o sarbatoare sfanta, pentru ca atunci ne strangeam cu totii in jurul mesei. N-aveam baby-sitter, n-aveam after-school-uri si nici internet-cafe-uri. In fiecare dimineata, inainte de a pleca la scoala, inghiteam stoici dumicatii de paine integrala unsa cu unt sarat, din care tasneau broboane de apa. Ne puneam ghiozdanele de carton in spate, bentita elastica pe cap si apoi, ultimul ritual inainte de a iesi pe usa, cheia agatata de gat. Pentru cateva secunde, metalul rece ne anchiloza miscarile. Noi n-am trait mai bine sau mai rau. Am trait. DULCE "Marmelada. Scovergi si checuri fara oua, Gogosi sau Langosi. Glucoza cu textura de sapun si pufarine. Lipiciul <Pelikan>, dulce la gust, in cutii de plastic cu lopetica. Pasta de dinti <Optima> cu aroma de banane. Buchetele de ghiocei" SI AMAR "La depanusat porumb (gramezi sub care se ascundeau soricei orbi, abia fatati), scos sfecla de zahar (exclus datul cu spitul), cules de struguri (maini negre si lipicioase). Pranz cu sandvisuri din parizer prajit, branza si mere" |
|
|
![]()
Post
#2
|
|
V.I.P. ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Editorialist Posts: 3,356 Joined: 2-January 07 From: Craiova Member No.: 924 ![]() |
eu sunt intr-adevar tinerica,dar toate astea le am trait si eu....
si nu imi pare rau ca nu am avut acces la toate "bunurile" la care au accescei de acum. ma bucuram ca ma pot urca in copaci,ca pot juca fotbal cu o minge facuta din carpe,ca pot sari coarda in voie,faceam turtite din pamant,si ne jucam ascunselea.... a fost frumos.... |
|
|
![]()
Post
#3
|
|
Mamuca crocodililor ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Obsedat Posts: 945 Joined: 4-May 07 From: Din floare in floare :) Member No.: 1,584 ![]() |
roberta...super articol!!
chiar acum putin timp, am vazut "mihaela" pe minimax...doamne, ce urata era mihaela (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) dar atunci, era minunata. era mai faina ca barbie si spioancele (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif) inainte sa plece al meu, ne-am uitat pe oracole si pe caietele de amintiri din scoala generala.stiu ca eram foarte suparata cand in caietele de amintiri, unii nu-si puneau pozele.alergam dupa ei prin scoala pana imi dadeau poze. acum mai vorbim numai pe internet, asta daca nu suntem prea ocupati (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) pampoanele le uram.la fel si coditele.si acum mai simt agrafele pe care mi le baga bunica in par; parca imi lua pielea...bineinteles, ca dupa vreo bataie cu baietii, veneam acasa ca dupa razboi, pampoanele numai in crestet nu erau, iar coditele... (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) n-am reusit sa ajung o "soimita" a patriei.m-am nascut prea tarziu.dar tot ce am trait noi inainte de `98 (1998, nu `89) era altceva.dupa 98, au aparut jocurile (nintendo era super).facem schimb de casete de joc cu vecinii si ne suparam teribil cand altul ajunsese la mario la cateva nivele mai sus.acum, daca-i intrebi pe copii ce e ala nintendo, iti zic ca e joc de pe vreme lu` mami sau buni. va mai aduceti aminte de 9 pietre si de "tara, tara, vrem ostasi"? (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) |
|
|
![]()
Post
#4
|
|
Contaminat ![]() Group: Membru Posts: 30 Joined: 18-June 07 From: cipru Member No.: 1,819 ![]() |
Multumesc Fluturas (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Dupa cum am spus... Singurul meu merit este ca am salvat textul acela acum catva timp...
Eu am trait chiar asa cum scrie acolo. Sunt nascuta in '71 si am trait in Bucuresti-Salajan pana la 25 ani. Ma bucur insa ca ti-a placut. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) |
|
|
![]()
Post
#5
|
|
Incurabil ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Membru de Onoare Posts: 779 Joined: 3-November 06 From: pe malul apei... Member No.: 673 ![]() |
Nu stiu voua dar mie mi-au dat lacrimile citind acest articoul. Am trait acele vremuri si nu voi regreta niciodata chiar daca uneori am fost mai chinuiti. Chiar am TRAIT ! (IMG:style_emoticons/default/glare.gif)
|
|
|
divi2007 |
![]()
Post
#6
|
Musafir ![]() |
m a apucat nostalgia (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) , tin minte ca atunci cand puteam in sfarsit sa ma uit la desene aveam parabolica 5 ore nu m a putut mama dezlipi de la tv chiar si in liceu imi mai placeau alea chinezezti cu sandy bell si saylor moon, asta este efectul desenelor mihaela si a tv alb negru, ca sa nu mai zic ca dallas era ceva nemaipomenit sincer acum mi se pare un film naspa dar atunci la ce alceva sa te uiti.
girls mai tineti minte guma acea zici ca mestecai cauciuc nici baloane nu puteai face si cand a parut frate guma turbo ma dureau maxilarele de atat facut baloane (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) tara tara vrem ostasi sau flori fete si baieti doamne cate jocuri sau elasic ma jucam cand eram mica si nu regret ca m am nascut in acea perioada poate pt ca fiind copii nu am simtit asa tare lipa multor lucruri, si pot spune ca a fost cea mai frumoasa din viata mea copilaria, imi pare rau ca, copii din ziua nu apreciaza lucrurile simple dar asta e sunt o alta generatie |
|
|
![]()
Post
#7
|
|
Dependent ![]() ![]() ![]() Group: Tratabil Posts: 159 Joined: 8-June 07 Member No.: 1,761 ![]() |
eu imi amintesc de " tara, tara vrem ostasi", "frunza", "castelul", "osul", "flori , fete si baieti", de treningurile celebre "sergio tachinni" (sper ca am scris corect), de guma de mestecat turbo si tipi tip,de trecerea din spatele blocului in fata blocului cu cei mai marisori, de mihaela, de racheta alba, de grupele de pionieri si detasamentele de clasa, si de faza ca o data pe luna eram de "serviciu" pe scoala, de coada de la alimentara la care stateam ore in sir sa cumpar niste banane verzi si care stateau pe sifonier sa se mai coaca, de bunicii mei care m-au crescut si care nu mai sunt si macar de doua ori pe an ma duc la cimitir sa mai aprind o lumanare in cinstea lor si sa le multumesc ca m-au crescut ......
|
|
|
contraste |
![]()
Post
#8
|
Musafir ![]() |
"...de bunicii mei care m-au crescut si care nu mai sunt si macar de doua ori pe an ma duc la cimitir sa mai aprind o lumanare in cinstea lor si sa le multumesc ca m-au crescut ...."
(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) |
|
|
![]()
Post
#9
|
|
Incurabil ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() Group: Membru de Onoare Posts: 1,086 Joined: 23-February 07 From: galati Member No.: 1,242 ![]() |
si eu le-am trait pe toate si sunt tanara.
|
|
|
fortelady |
![]()
Post
#10
|
Musafir ![]() |
foarte misto si foarte adevarat.
pacat ca nu scrie in articol si de frigul din case, de lipsa luminii, de "caminele studentesti" in care fosgaiau gandacii... de scarile de bloc intunecoase (mult mai intunecoase decat acum). de vanzatoarea de la aprozar care era mai respectata decat un medic numai pentru ca vindea cartofi si morcovi si atunci, in minunata noastra copilarie, a avea un morcov si un cartof pe masa era la fel de problematic pentru parintii nostri ca un zbor pe luna (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) cozile imense si luptele de strada pentru o bucata de paine, un litru de ulei sau de lapte. frigul. (da, l-am mai scris, dar chiar si acum cand sunt peste 30 de grade afara, simt frigul turbat din februarie 1986 cand imi aduc aminte) sunt foarte frumoase amintirile din copilarie. dar eu, una nu o sa pot uita NICIODATA si partea aia intunecata. |
|
|
![]() ![]() |
Lo-Fi Version | Time is now: 9th May 2025 - 02:47 AM |
|