Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[roberta_grr]

Kalua (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) multumesc dar nu cred ca am prea multe merite. Atat stiam si atat am facut. Din instinct si probabil din cauza ca pe noi nu ne-a batut mama niciodata. Nici macar nu ne-a pedepsit. Cand o suparam, se ducea in dormitor si plangea pe infundate, cu capul in perna. Ni se rupea inima si incercam cu toate puterile noastre sa n-o mai facem sa planga. Mi se pare o nebunie si o dovada de om fara caracter sa-ti batii copilasii doar pentru ca poti s-o faci. (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)