Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[roxanica10]

Roberta, te felicit si eu modul in care ti-ai crescut copiii. In zilele noastre vad din ce in ce mai putin pici cu bun simt. Majoritatea au o tona de tupeu si cred ca totul li se cuvine. Dar eu zic ca totul vine de la parinti, care nu-s atat de atenti in formarea copiilor, pentru ca ei se formeaza chiar de la varste fragede.
Eu inca nu sunt mamicuta, dar sper sa fiu in viitorul apropiat. Din experientele colegelor, mai sunt si cazuri, dar rare, in care din 2 parinti ok iese un zvapaiat de copil, caruia nu prea mai ai ce sa-i faci. Are o colega o fetita, de fiecare data cand imi povesteste de ea, ma termin de ras, dar n-as vrea sa fiu in pielea ei. Va imaginati copil la 3 ani care sa nu poarte hainele decat daca sunt cumparate de fata cu ea si sa-i placa ei?