![]() |
![]() |
walpurgik |
![]()
Post
#1
|
Musafir ![]() |
Cand spunem "Eu" insumam totul despre noi insine- eul corporal, eul social si eul spiritual. In personalitate gasim inchise toate virtutile, temerile, ambitiile, slabiciunile noastre, reactiile ca persoana unica in confruntarea cu ceilalti. Personalitatea ne determina sa gandim intr-un fel si sa ne comportam asa cum o facem. Si cum personalitatea e realitatea integrala a fiintei noastre, iar temperamentul e cel care ne determina conduita, cum ne indentificam noi in confruntare cu ceilalti si cum ii vedem pe cei de langa noi ca masti sociale? Cat conteaza aptitudinile persoanelor de langa noi si pe care le apreciati cel mai mult (e.g.:inteligenta, spiritul de observatie, comunicativitatea etc.)? Iar calitatile atitudinale, care reprezinta caracterul unei persoane si se formeaza de-a lungul vietii in functie de evenimentele pe care le traieste, care va atrag atentia cel mai mult in relatie cu ceilalti (e.g.:omenie, respect, egoism, disciplina in munca, sociabilitatea etc.)
Va invit la o discutie despre noi insene si despre viziunea noastra a ce-i in jur. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) |
|
|
![]() |
![]()
Post
#2
|
|
Tratabil ![]() ![]() Group: Membru Posts: 60 Joined: 10-August 07 Member No.: 2,021 ![]() |
Am incercat ceva asemanator, si eu, si tata: uneori se plange ca nimeni n-o ajuta cu treburile casei, dar daca vrem sa ne implicam zice s-o lasam in pace, ca stie ea mai bn, nu-i convine sa faca altcineva treburile ei si in loc de multumiri, vine cu reprosuri (IMG:style_emoticons/default/mad.gif) (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif)
|
|
|
![]() ![]() |
Lo-Fi Version | Time is now: 6th May 2025 - 06:14 PM |
|