Dermatita atopica Options

[angelito]

Dermatita atopica

Dermatologie
19 decembrie 2005
 

Descriere

Dermatita atopica este o afectiune inflamatorie cronica a tegumentului care se asociaza frecvent cu alte afectiuni alergice localizate la nivelul sistemului respirator, precum astmul bronsic sau febra de fan. La copiii mici, aceasta afectiune este frecvent denumita eczema.
Pasii care trebuiesc urmati pentru a fi vindecata sunt:
-      autoingrijirea adecvata dupa aflarea diagnosticului
-      monitorizarea de catre medic a starii generale si a evolutiei sub tratament medicamentos

Semne si simptome

Zone de rash (inrosire) pruriginoasa in regiuni ale corpului care retin mai mult caldura si umiditatea, precum pliurile cutanate ale coatelor, genunchilor, gatului, fetei, mainilor, picioarelor, regiunilor inghinale, organelor genitale si in jurul anusului. In zonele afectate, tegumentul este uscat, ingrosat. Scarpinarea este necontrolata, de nestapanit, frecvent inconstienta. Oboseala cronica poate aparea datorita lipsei de somn provocate de mancarimea severa.

Cauze

Cauzele sunt necunoscute, dar sunt probabil mostenite si probabil legate de deficienta sistemului imun.

Factori de risc

-      febra de fan sau astm
-      alergie la alimente
-      istoric familial de dermatita atopica sau de alte afectiuni alergice
-      stres
-      rash (eruptie) si mancarimea se accentueaza in timpul perioadelor stresante
-      folosirea de medicamente imunosupresoare

Prevenirea complicatiilor sau recurentelor

Nu pot fi prevenite la ora actuala.

Teste medicale

-      teste de laborator sanguine
-      teste din leziuni pentru identificarea agentilor alergici

Complicatii posibile

-      infectie bacteriana secundara in zonele afectate
-      susceptibilitate crescuta la reactiile adverse ale medicamentelor
-      scaderea rezistentei fata de infectiile fungice si virale
-      cicatrici permanente datorate gratajului (scarpinarii)

Evolutia probabila

Evoluitia este imprevizibila. Eruptii si remisiuni pot apare de-a lungul vietii copilului dumneavoastra.

Tratament

Ingrijirea la domiciliu

Se recomanda inmuierea cu apa rece a leziunilor cu cruste si cu secretii. Aceasta metoda diminueaza mancarimea si inlatura crustele. Trebuie purtate haine largi, de bumbac – se evita hainele din lana sau materiale sintetice. In cazul copiilor, nu permiteti sa fie vaccinati copilul dumneavoastra impotriva variolei. Vaccinul antivariolic poate cauza o reactie amenintatoare de viata.

Medicatie

Pentru ameliorarea mancarimii usoare, se recomanda folosirea steroizilor sau preparatelor cu gudron, administrate local, fara prescriptie medicala. Pentru mancarimi severe se pot recomanda:
-      steroizi topici cu potenta mai mare
-      medicamente cortizonice orale – rar, si numai pentru scurte perioade de timp.
-      antihistaminice sau tranchilizante usoare.
-      antibiotice (uneori) impotriva infectiilor secundare.

Sfaturi

Nu exista nici o restrictie din punct de vedere a activitatii fizice, cu exceptia pastrarii unei temperaturi ambientale racoroase si evitarea expunerii la caldura. O dieta cu evitarea agentilor alergici poate fi necesara daca se suspecteaza o alergie alimentara.
Dermatita nu este contagioasa.

[elle_ni]

Alergiile
Termenul “alergie” defineste o reactie anormala a sistemului imun la o substanta care in mod obisnuit nu este agresiva. Alergia se prezinta intr-o multitudine de forme, si poate varia ca severitate de la o simpla indispozitie, la potential fatala. Nu se stie sigur care sunt cauzele aparitiei terenului atopic la anumite persoane, dar se pare ca ereditatea joaca un rol.  Sistemul imun ne protejeaza organismul impotriva substantelor straine – cunoscute sub denumirea de alergeni – prin producerea de anticorpi si de alte substante chimice implicate in apararea organismului. In mod obisnuit sistemul imun ignora substantele nedaunatoare, cum ar fi cele din alimente, si reactioneaza numai la cele agresive, ca de ex. bacteriile. Alergia apare atunci cand sistemul imun al unei persoane nu mai poate recunoaste corect o anumita substanta ca nefiind daunatoare, eliberand o substanta chimica numita histamina cu scopul de a se apara impotriva acesteia ca si cum ea ar fi agresiva. Histamina este raspunzatoare de producerea multor simptome din tabloul clinic al alergiei. Substantele care pot declansa reactii alergice sunt multiple, printre ele numarandu-se polenul, parul animalelor de casa, medicamentele,praful si chiar stresul. Majoritatea reactiilor alergice nu sunt periculoase; totusi, in unele cazuri pot apare probleme severe, cum ar fi incapacitatea de a respira sau scaderea dramatica a tensiunii arteriale, ambele fiind manifestari potential fatale. Daca sunteti in timpul unui episod de alergie care pare a fi sever, este imperios necesar sa consultati un medic pentru a fi tratat de urgenta.
Tipuri de alergii

Alergii cutanate

Dermatita de contact este produsa de expunerea directa, topica, la un anumit alergen. Dermatita atopica nu are o cauza cunoscuta, dar este in general ereditara.

Alergiile respiratorii

Exista persoane care sufera de rinita alergica. Simptomatologia tipica a acestui tip de alergie consta in prurit ocular si nazal, congestie nazala, tuse si stranut. In cazul in care prezentati aceste simptome si ati mai avut (dumneavoastra sau alti membri ai familiei) alte tipuri de reactii alergice, cum ar fi dermatita sau astm, este foarte probabil sa aveti rinita alergica. Aceasta apare in mod specific ca urmare a expunerii la polen.
Astmul este una dintre cele mai frecvente alergii respiratorii, iar crizele de astm pot fi declansate de diverse tipuri de alergeni. Dintre acestia, cel mai frecvent implicati sunt polenul, praful si parul animalelor de casa.

Alergiile alimentare

Aproximativ 70% dintre persoanele care prezinta alergii alimentare au varsta mai mica de 30 de ani; mai mult, marea majoritate a acestora sunt copii mai mici de 6 ani. Uneori este dificil de determinat agentul care a cauzat o astfel de reactie deoarece aceasta poate fi intarziata, sau poate fi provocata de conservanti alimentari sau chiar de anumite obiceiuri legate de alimentatie. Totusi, se apreciaza ca aproximativ 90% din alergiile alimentare sunt determinate de proteine din laptele de vaca, albusul de ou, alune, grau si soia. Alte alimente mai frecvent implicate in etiologia alergiilor alimentare sunt: crustaceele, boabele de porumb si guma arabica (un aditiv intalnit in alimentele prelucrate). Simptomatologia clasica a alergiei alimentare cuprinde crampe abdominale, diaree si greata. Mai pot apare varsaturi, edem al limbii si fetei, congestie respiratorie, precum si ameteli, transpiratii si lesin.

Alergiile medicamentoase

Aproape toate medicamentele pot determina reactii alergice. Alergenii medicamentosi intalniti cel mai frecvent sunt reprezentati de: peniciline, barbiturice, anticonvulsivante, insulina, anestezice locale, substante de contrast utilizate in diverse tipuri de radiografii, aspirina.

Alergiile la intepaturi de insecte

Veninul inoculat prin intepaturile de albine, viespi, furnici, paienjeni determina frecvent reactii alergice. Unele studii au aratat ca persoanele care prezinta alte tipuri de alergii (alimentare, medicamentoase sau respiratorii) sunt mai susceptibile la a face reactii alergice consecutiv intepaturilor provocate de insecte.


Simptomele asociate alergiilor sunt:
1.APARAT RESPIRATOR
Stranutul, wheezing-ul (respiratia suieratoare), congestia nazala, tusea. Acestea apar in astm, in alergiile medicamentoase si in cele respiratorii.
Pruritul ocular, bucal si faringian sunt frecvent simptome ale alergiilor respiratorii.
2. APARAT DIGESTIV
Durerile de stomac, indigestiile frecvente si pirozisul sunt semne ale alergiilor alimentare
Prezenta pe piele a unor zone iritate, pruriginoase, rosiatice, inflamate sunt semne ale alergiilor produse de medicamente, alimente si intepaturile de insecte.
3.APARAT LOCOMOTOR
Redoarea, durerea si inflamarea articulara pot indica alergii alimentare sau medicamentoase.


Principalele medicamente utilizate pentru tratarea alergiilor sunt cele din clasa antihistaminicelor, care vor contracara reactiile declansate de histamina eliberata in organism la contactul cu alergenul. Corticoterapia poate fi folosita in cazul reactiilor alergice severe. Imunoterapia (sau desensibilizarea la alergenul respectiv) consta in introducerea repetata de mici cantitati din alergenul respectiv, cu scopul de a ajuta organismul sa invete cum sa se apere impotriva acestuia. Cea mai buna metoda terapeutica este insa prevenirea contactului cu alergeni cum sunt cei alimentari, medicamentosi, sau cei inoculati prin intepatura de insecte.
Testul cutanat este cel mai frecvent folosit pentru diagnosticarea alergiilor respiratorii, celor la penicilina, la intepaturile de insecte, alergiilor cutanate si a celor alimentare . O cantitate mica din alergenul suspectat este introdusa fie prin usoara exfoliere a pielii, fie prin injectare intradermica, dupa care se urmaresc reactiile aparute local. Acestea constau in inflamatie, inrosire si prurit cutanat, si apar in general in interval de 20 de minute de la inoculare. Testele cutanate nu sunt 100% elocvente, intrucat in cazul in care se inoculeaza cantitati prea mari de alergen chiar si o persoana nealergica poate prezenta local o reactie ca una din cele descrise. In plus, persoanele extrem de sensibile pot face soc anafilactic consecutiv unui astfel de test cutanat. Pentru alergiile respiratorii se poate folosi o alta metoda de diagnostic, testul de radioalergoadsorbtie, care masoara titrul sanguin al anticorpilor specifici indreptati impotriva alergenului respectiv.