Mama mea, Cum va impacati cu mamele voastre? Options

[kalua]

Am vorbit de soacre, de copii, de frati si surori, dar mai putin de mamele noastre.
Cum va impacati cu mama, cat de des o vedeti sau auziti? E cea mai buna prietena a voastra? Va mai scoate din sarite cateodata?

Mama mea are o fire calma si este ingaduitoare, n-am auzit-o niciodata vorbind urat, nici macar "du-te dracului" nu spune. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
O iubesc din toata inima, cu toate ca, uneori, ma scoate din papuci. Dar asta e vina mea, eu sunt cea care sar in sus la cea mai mica chestie care nu-mi place. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/nusepoate.gif) A fost langa mine nu numai cu o vorba buna cand am avut nevoie de ea, ii multumesc si aici pentru asta.
Vorbim aproape zilnic la telefon, de vazut ne vedem mai rar (cam o data la doua saptamani), iar dupa ce am facut trierea asa ziselor prietene, ea imi este principalul confident si sfatuitor.

[Crynna]

CIUCINICA, iti inteleg durerea.Eu am depasit-o. Am ambii parinti incapabili sa comunice cu noi copiii lor, asa cum ar trebui sa faca un parinte. Din fericire acum ii intelegem toti (fratii), ca nu le putem cere mai mult, ca trebuie sa le multumim ca ne-au crescut si ne-au oferit o educatie asa cum au stiut ei: plina de traditionalisme si prejudecati, dar cu accent pe o conduita morala impecabila.
Cred ca nimic nu este intamplator. Noi suntem 6 frati si am sesizat de mici ca parintii nostri sunt rupti de realitatea societatii actuale, motiv pentru care am devenit autodidacti. Din punctul lor devedere, eu ca fata trebuia s-o ajut pe mama sa-i creasca pe fratii mei mai mici, s-o ajut in gospodarie, astfel (spunea ea) ma pregateste pentru maritis. Iar pe fratii mei ii vroiau la camp si la crescut animale. Noi am fost atat de motivati sa ne depasim conditia, incit la ora actuala unul singur nu are studii superioare , toti sunt realizati si pe plan profesional si pe plan personal, iar fratele fara studii superioare are o situatie mai prospera decat noi toti la un loc. Pe parinti si acum ii scoatem cu greu din mentalitatea lor , dar ii acceptam asa cum sunt si ne facem datoria fata de ei. Ca sa nu mai vorbim ca de iubit ii iubim enorm. Nu e in regula faptul ca mama considera ca doar noi trebuie sa-i sustinem din toate punctele de vedere, iar ea sa nu dea un telefon sa intrebe ce-au facut nepotii la examene, sau cum stam cu sanatatea. Dar ii acceptam asa cum sunt. Am o cumnata care o mai suna sa-i dea peste nas anuntand-o , ironic, in urma unui eveneiment neplacut - ex.: "Stai fara grija mama soacra, copilul a fost operat si e in afara oricarui pericol"