Amintiri din copilarie Options

[ZIBBA]

chiar daca sunt noua pe aici...va propun si eu o tema de discutie...cine nu-si aminteste de copilaria lui?eu chiar mi-am propus sa scriu candva o carte depre copilaria mea...am atatea lucruri de povestit...

haideti ca incep tot eu...pentru ca am si timp si imi face mare placere sa vorbesc depre asta...nu traiesc din amintiri...insa am impresia ca pustii din ziua de azi nu se mai bucura la fel...nu e vina lor ...e vina, zic eu ca e o vina,a societatii si a timpurilor in care traim...pai dragii mei...cand eram io o copila,un drac de fata,ca asa am fost...bantuiam toate coclaurile...abia asteptam sa vina sambata sa plec la bunicii mei la tara sa fac tot ce-mi trece prin cap...in timpul saptamanii faceam tot ce-mi statea in putinta sa nu-i supar pe ai mei ca sa ma duca la bunici...cum ajungeam acolo...si eu si frate.meu parca eram salbatici...vara plecam la scaldat la olt si mai veneam seara...arsi de soare si nemancati ca niste caini...iar bunica saraca nu stia ce sa ne mai faca ...bietele oratanii din curte se ingrozeau de cate ori se apropia de ograda lor,stiau ca le-a sosit ceasul..ca doar venisera nepotii si era zi mare...iarna si mai rau...stateam prin zapada pana ni se faceau hainele ca de tabla din cauza ghetii de pe ele...nnu mai simteam maini,picioare...iar biata femeie...ne jelea ca pe morti cand ne vedea asa de frica sa nu ne imbolnavim...
mie mi-au placut dintotdeauna animalele...asa ca eram disperata sa am si eu o lighioana,ceva...de toate am avut...soarece,soparla,pisici si caini nu mai vorbesc...iepure de camp...boboci de rata salbatica...palnsul venea cand trebuia sa plec la oras,iar mama sa nu fi auzit de animale in apartament...asa ca bunica mi le elibera (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...insa nici la oras nu ma astamparam...alergam pe campurile din spatele blocurilor si prindeam insecte pe care le ascundeam prin casa...si le gasea mama...bineinteles...ca papara mi-o luam de fiecare data...dupa vacante...imi lua ceva timp pana ma reacomodam cu "regimul"...norocul il mai aveam cu tata ,care a fost mereu un copil mare si tinea apararea...fiind profesor de sport facea tot felul de excursii si ma lua cu el...mama,ce bucurie!am fost si in cateva tabere cu el!intr-una,la delinesti,undeva langa resita...cand eu aveam vreo 8 ani...tin minte ca ma intalneam cu el doar la masa...il disperasem...colindam toate padurile...bine,ma daduse in grija unor elevi de-ai sai...cand am plecat de acolo m-am pus pe plans,ca eu nu mai merg la scoala (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...poate vi se par puerile aceste lucruri...dar eu cred ca ai nostri copii nu se mai bucura asa de viata...acum au alte ocupatii...calculatorul...jocuri video...tin minte ca imi placeau povestile...dar ai mei nu aveau timp sa imi citeasca...asa ca am invatat sa citesc singura...la 5 ani...copil destept ,deh:P...asa ca atunci cand bunica ma trimetea cu gastele la balta...eu,cufundata in cartile mele,uitam mereu de ele si intrau in averea partidului...iar paznicul mi le lua la ocol...platea saracul bunicu'de fiecare data pentru ele...
am avut o copilarie frumoasa zic eu...a voastra cum a fost?

[Crynna]

Imi place enorm sa ascult sau sa citesc despre copilaria oricui.La fel de mult imi place sa-i ascult pe cei in varsta cum povestesc despre tineretea lor,iar placerea cea mai mare este sa vad poze cu ei,din diverse etape ale vietii lor.
Copilaria mea a fost una grea,dar pot desprinde din ea foarte multe amintiri placute. A fost grea deoarece eram cea mai mare si singura fata cu inca 6 frati (unul a murit la 22 de ani).Asa ca munceam de-mi trosneau oasele mele firave,pentru ca asta era mentalitatea parintilor mei: copiii ii faci sa ai ajutor la batranete si pana atunci ii pui la munca, sa-si merite painea. Nu imi era greu pentru ca munceam, ci pentru ca nu-mi ajungea timpul sa-mi pregatesc lectiile.
Dar cum omul are resurse nebanuite, imi gaseam bucurii in multe lucruri, pentru unii marunte sau nesemnificative. Eram fascinata de frumusetea plantelor, oricare, din gradini,de pe marginea drumului,la camp unde mergeam sa prasesc sau sa culeg porumb, struguri. Adulmecam precum un animal hrana,fiecare planta, fiecare floricica de pe marginea drumului. daca inchid ochii, si acum imi pot imagina si pot simti mirosul florilor de camp.
Prostii am facut si eu... pentru care am fost trasa la raspundere aspru:
- am cules toate florile.. nu mai stiu sigur..de la cartofi sau rosiii..nu stiu.. o cultura de legume; tocmai aceste flori asigurau cresterea legumei; am fost de poveste pentru tot neamul;
- prin clasaa II-a a trebuit sa gatesc o gaina, pentru familie pana sa se intoarca de la camp... am fiert-o cu tot cu gheare si cioc..oricum ceva scarbos ..si iar am fost de poveste pentru tot neamul;
- am dat drumul la toate animalele: gaini, rate, gaste, capre etc -considerand ca nu trebuie private de libertate;
- am primit ca sarcina sa fac o mamaliga intr-un ceaon de 5 kg si pentru ca era prea mare, mi-a sarit o parte din paleta cu care mestecam, pe perete si restul vaselor...
Cu toata greutatea copilariei noastre, cand ne intalnim toti fratii,ne aducem aminte ce distractie era la noi in casa seara cand ne adunam. Povestile noastre , parca nu se termina niciodata, iar cumnatele, unele singure la parinti,asculta fascinate si rad si ele cu lacrimi de ceea ce povestim