Amintiri din copilarie Options

[ZIBBA]

chiar daca sunt noua pe aici...va propun si eu o tema de discutie...cine nu-si aminteste de copilaria lui?eu chiar mi-am propus sa scriu candva o carte depre copilaria mea...am atatea lucruri de povestit...

haideti ca incep tot eu...pentru ca am si timp si imi face mare placere sa vorbesc depre asta...nu traiesc din amintiri...insa am impresia ca pustii din ziua de azi nu se mai bucura la fel...nu e vina lor ...e vina, zic eu ca e o vina,a societatii si a timpurilor in care traim...pai dragii mei...cand eram io o copila,un drac de fata,ca asa am fost...bantuiam toate coclaurile...abia asteptam sa vina sambata sa plec la bunicii mei la tara sa fac tot ce-mi trece prin cap...in timpul saptamanii faceam tot ce-mi statea in putinta sa nu-i supar pe ai mei ca sa ma duca la bunici...cum ajungeam acolo...si eu si frate.meu parca eram salbatici...vara plecam la scaldat la olt si mai veneam seara...arsi de soare si nemancati ca niste caini...iar bunica saraca nu stia ce sa ne mai faca ...bietele oratanii din curte se ingrozeau de cate ori se apropia de ograda lor,stiau ca le-a sosit ceasul..ca doar venisera nepotii si era zi mare...iarna si mai rau...stateam prin zapada pana ni se faceau hainele ca de tabla din cauza ghetii de pe ele...nnu mai simteam maini,picioare...iar biata femeie...ne jelea ca pe morti cand ne vedea asa de frica sa nu ne imbolnavim...
mie mi-au placut dintotdeauna animalele...asa ca eram disperata sa am si eu o lighioana,ceva...de toate am avut...soarece,soparla,pisici si caini nu mai vorbesc...iepure de camp...boboci de rata salbatica...palnsul venea cand trebuia sa plec la oras,iar mama sa nu fi auzit de animale in apartament...asa ca bunica mi le elibera (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...insa nici la oras nu ma astamparam...alergam pe campurile din spatele blocurilor si prindeam insecte pe care le ascundeam prin casa...si le gasea mama...bineinteles...ca papara mi-o luam de fiecare data...dupa vacante...imi lua ceva timp pana ma reacomodam cu "regimul"...norocul il mai aveam cu tata ,care a fost mereu un copil mare si tinea apararea...fiind profesor de sport facea tot felul de excursii si ma lua cu el...mama,ce bucurie!am fost si in cateva tabere cu el!intr-una,la delinesti,undeva langa resita...cand eu aveam vreo 8 ani...tin minte ca ma intalneam cu el doar la masa...il disperasem...colindam toate padurile...bine,ma daduse in grija unor elevi de-ai sai...cand am plecat de acolo m-am pus pe plans,ca eu nu mai merg la scoala (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...poate vi se par puerile aceste lucruri...dar eu cred ca ai nostri copii nu se mai bucura asa de viata...acum au alte ocupatii...calculatorul...jocuri video...tin minte ca imi placeau povestile...dar ai mei nu aveau timp sa imi citeasca...asa ca am invatat sa citesc singura...la 5 ani...copil destept ,deh:P...asa ca atunci cand bunica ma trimetea cu gastele la balta...eu,cufundata in cartile mele,uitam mereu de ele si intrau in averea partidului...iar paznicul mi le lua la ocol...platea saracul bunicu'de fiecare data pentru ele...
am avut o copilarie frumoasa zic eu...a voastra cum a fost?

[rozy]

hiiiiiiiiiiii si io bagam gaze in casa cand eram mica..gargarite..furnicute..si trezea mama cu melci pe mobila...ca sa le fie dom'le si lor cald iarna!.de jucat jucam elasticul (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ..apoi m-am mutat la periferia orasului....si ma duceam "in vale"...unde faceam cazemate....prajeam melci...faceam mancare cica (IMG:style_emoticons/default/morderis.gif) ...ne facusem odata cazemata intr-o grota surpata langa o canalizare..si intram practic sub pamant...copchii inconstienti (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) pe la bloc...jucam patratica ....tare fain era!

[geoo]

Cand eram mica mi se spunea constant sa ma bucur de copilarie pentru ca o voi regreta! Adevar grait pe jumatate! Am pofta nebuna de a-mi croi drum prin prezent spre viitor, dar uneori, destul de rar insa ... ma opresc si privesc cu ochi melancolici in spate spre copilaria mea.

Sunt singurul copil si singurul nepot de aici rezultand o copilarie extrem de linistita si plina de tot ce-mi trebuia pentru o dezvoltare normala, fara exces de alint sau daruri extravagante! Si datorita situatiei dar si a felului meu de a fi; iubeam noptile de vara in care puteam sa ma intind pe iarba moale si sa visez cu ochii lipiti de milioanele de stele pe care incercam in zadar de fiecare data sa le numerotez!! Parintii mei nu avut sansa de a ma creste pana la varsta de 8 ani! Vremurile ii obligau sa fie subjugati unui zanat imediat ce ieseau de pe bancile unei scoli de meserii sau de pe patul de spital!!

Asa la varsta de o luna am ajuns la bunici! Mama mi-a stat la capatai inca 2 luni apoi a fost obligata sa ma lase in grija bunilor! Vizitele lor erau pe cat de des se putea ... dar acum pot spune sincer ca am doua mame; mama naturala si bunica mea care m-a crescut ca pe propriul copil!

Pana pe la 8 ani am fost un copil solitar, extrem de visator si cu monologuri profunde tinute unor astre .... lucruri sau chiar suflete necuvantatoare!! La o varsta frageda, dintr-o joaca a rezultat un nuc ... un mic trunchi ce crestea foarte frumos intr-o zona retrasa!!! Copacul acela devenise confidentul meu; toate dramele (ca pe vremea respectiva orice nimic se putea transforma in marea dilema a vietii mele "zbuciumate" de copil) si "situatiile limita" erau insirate cu lux de amanunte nucului meu!!

Cand a venit vremea de gradinita, degeaba s-au chiuit parintii sa ma convinga ca e bine sa fac parte dintr-un colectiv organizat .... am facut greva foamei pana cand am fost dusa din nou la tara la bunici! Acolo a fost lumea mea pana cand a inceput scoala! Sa nu raman in urma cu dezvoltarea neuronilor, de pe la 4-5 ani bunicul meu a preluat grija de a ma invata sa scriu si sa citesc ... recunosc ca a facut din mine un reportofon extraordinar, pentru ca ii placea la nebunie sa ma invete diverse poezii pe care le recitam pe nerasuflate!

Dupa ce am inceput scoala, traiul la bunici s-a transformat in vizite .... vizite facute o data la 2 saptamani si vizitele care incepeau cu prima zi de vacanta pana la ultima!! Tot atunci au inceput si nebuniile mele!!! Intram noaptea in casa pe la 11 pe usa din fata .... ieseam in jumatate de ora pe usa din dos .... Stateam pana la prima raza de lumina care avea tupeul sa ne strice distractia! Sa ne strice ... pentru ca eram pe putin cate 10 - 13 nebuni care pierdeam noptile pe campurile de pe langa sat! Faceam focuri de tabara .... spuneam povesti de groaza ca mai apoi sa ne fie frica sa ne mai miscam de acolo!!!

Jucam carti pe porunci! Normal ca atunci cand esti copil si vrei sa-ti demonstrezi tupeul iti inghiti tremuratul si-ti tii rasuflarea sacadata in timp ce mergi printre morminte la 3 dimineata sa culegi prune din prunul de langa mormantul unui stramos ....
In noptile fara luna ... cadeam in balti!! In noptile cu luna jucam "de-a va-ti ascunselea" prin viile de pe langa sat .... cand se mai intampla sa vina masini pe drum ne imprastiam toti ca niste titirezi; cum era noapte si nu ne puteam orienta chiar foarte bine .... mai nimeream cate un gard de plasa (care jur ca nu se vedea a fi acolo!) si ne juleam genunchii si coatele! Baietii prajeau arici, fetele tipau sa-i lase in pace ... tot flacaii gastii inventau tot felul de povesti cu fantome care bantuie satul ca mai apoi sa-si ofere bratele protectoare ....

Eh .... filmul e lung si extrem de amuzant! Insa pot spune ca s-a inheiat prea devreme ... la 15 ani deja viata mi-a devenit prea reala si serioasa si a trebuit sa o continui in cu totul alta nota!

Mi-am permis acum o scurta privire aruncata pe niste momente pe care as vrea sa le ratraiesc sau macar sa nu le dau uitarii ...