Cum sa scap de timiditate ? Options

[marry_swetty]

pai sunt prea timida de aceea va cer ajutorul vostru! (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) sunt timida!cand sare unu cu gura la mine parca mas inmuia si parca imi stau lacrimile in ochi:nesigur: ...stiu sa dau replica...da nu merge...parca lumea pentru mine ar fi cu susul in jos... (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) ...paide ex. cand maicasa sau taicasu la unu zice esti moale esti timid esti pre cuminte (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) ...uf dau exemplu:pai mary(ca sa nu dau tot numele) e si mai moale cea mai moale...aud eu cu urechile mele sau de la alti...mam saturat asa sant de cand ma stiu...va rog ajutatima! (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

chiar nimeni nimeni nu vrea sa ma ajute si pe mine?

[dr_wise]

Domle, si eu am fost o timida toata viata, dar acum am lasat-o mai moale.
Cauzele timiditatii mele:
1. un tratament prea sever in familie; tata a fost ofiter de cariera si impunea in casa acelasi regim ca-n armata, adica ordinele nu se discuta, se executa. De aici urmatoarea cauza:
2. neincrederea in fortele propri si subevaluarea personala.
Acu m-am mai inviorat si mi-am zis "n-am ce pierde, ia sa ma fac mai curajoasa!"
De ceva vreme sunt in faza "sunt timid, dar ma tratez" si ma simt excelent!

[geoo]

Declar cu mana pe inima ca am fost INCREDIBIL de timida ... atat de timida incat se putea confunda cu prostia! Asa m-am nascut; la varsta de 6 ani ma batea vara-mea (cu doi ani mai mica (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) ) de mama mama ... si cand ma intrebau ai mei de ce nu dau si eu ... spuneam "mi-e milaaaa"! Mda, deci mila si cu o senzatie cronica de rusine pt tot ce ma privea m-au facut un specimen cu un bun-simt inflamat si numai buna de calcat in picioare!

Subliniez si in cazul meu, ca timiditatea mai era fondata si pe neincrederea in propria-mi persoana dar si pe lipsa unei "experiente de viata" completata de o varsta frageda!
Cand lucrurile au inceput sa se complice, cand am avut responsabilitati de cinci ori mai mari decat mine, cand a trebuit sa stau de vorba cu cei mai importanti oameni din oras si cand am vazut ca si ei fac greseli, ca si ei se balbaie ... ca si ei sunt nesiguri pe ei sau pe deciziile lor; am inceput sa castig eu incredere in mine! Am inceput sa vorbesc la telefon fara sa ma mai balbai....sa am coerenta in ceea ce spun (pt ca eram atat de timida incat incepeam sa vorbesc si ma pierdeam in propriile mele cuvinte) sa nu-mi mai umezesc ochii cand vorbesc sincer cu parintii mei!!

Am strans din dinti si m-am lasat calcata in picioare in speranta ca va veni timpul sa pot spune "NU"! Si crede-ma .... cand am inceput sa constentizez ca:
- toti sunt oameni si deci sortiti esecului
- pierd mai mult decat castig
- oamenii incep sa te considere mai mult de decor
- nu te poti impune nici macar in fata oamenilor platiti DE TINE
- ceilalti te iau "de prost" pe fata
am inceput sa-mi musc limba, apoi sa spun ceva ce DOAR GANDEAM .... am vazut ca nu s-a prabusit pamantul; ba mai mult castigam teren in fata mea ... si a oamenilor mei!

Deci parerea mea ar fi ca odata cu varsta si experientele prin care treci te vei forma si tu!!! Important este sa fii constienta si de fragilitatea celorlalti si nu numai de a ta!

This post has been edited by geoo: Nov 2 2007, 12:48 PM