A fi sau a nu fi ... amanta ?! Options

[angeldust]

Fetelor, ma tot gandesc de vreo cateva zile....care o fi radacina problemei? Vad zi de zi tot felul de cazuri, amantlacuri, neveste inselate, divorturi, familii destramate. Intrebarea ar fi urmatoarea : de ce ajungem noi femeile (si spun "noi" pentru ca da, am fost si eu la un moment dat in aceasta neplacuta situatie) sa devenim amante? Desigur, povestea e alta de la caz la caz, fiecare amanta isi imagineaza ca in cazul ei este ceva special. Dar totusi stau sa ma intreb daca nu cumva miezul problemei este pe undeva comun.

Sa fie oare vorba despre tentatia fructului oprit? Inseamna ca ne multumim cu putin? Consideram ca tot e mai bun decat nimic? Sa fie vorba de principii si valori? Ce fel de atractie mistica exercita asupra noastra barbatul insurat?

Daca ati fost in situatia asta, sau cunoasteti cazuri sau pur si simplu aveti o parere, ajutati-ma sa inteleg.

[kary_pink]

Sa fie oare vorba despre tentatia fructului oprit? Inseamna ca ne multumim cu putin? Consideram ca tot e mai bun decat nimic? Sa fie vorba de principii si valori? Ce fel de atractie mistica exercita asupra noastra barbatul insurat?

Daca ati fost in situatia asta, sau cunoasteti cazuri sau pur si simplu aveti o parere, ajutati-ma sa inteleg.

Am sa vorbesc din punctul meu de vedere,pentru ca parerile sunt impartite si fiecare are dreptul sa spuna ce gandeste

Insurat sau nu,e barbatul de care te simti atrasa,cu care comunici,langa care iti doresti sa fii,te indragostesti,iubesti si abia apoi te gandesti ca te-ai implicat intr-o relatie in care nu sunteti doar doi...iubirea e cea care te face sa ramai langa el indiferent in ce postura te simti a fi amanta/iubita...nu,nu e pentru ca are misterul unui fruct interzis sau pentru ca ne multumim cu putin sau pentru ca "fie si asta daca altceva nu e"...e simplu iubire...dar e f greu sa rezisti psihic unei astfel de relatii atunci cand esti implicat sentimental...cand alegi cu inima,e greu sa tii cont pana si de o alta femeie...

Se poate in timp sa simti ca nu mai faci fata,sa crezi ca incepi sa regreti,sa doresti sa fie langa tine si el inca sa fie langa ea,sa te lupti cu propriul orgoliu si mandrie si principii si sa nu-ti mai fie deajuns ca la inceput doar clipa in care il ai langa tine...sa il iubesti dar sa vrei sa traiesti relatia voastra in doi si nu in trei...

Iubirea nu tine cont de niciun principiu sau mandrie si daca e impartasita merita sa lupti pentru ea indiferent de postura in care te simti a fi...

[iluzie]

iubesc iubesc nebuneste un barbat ce nu e al meu, el e cea mai mare fericire a mea dar si cea mai mare durere, vreau sa renunt si nu pot, am mai incercat si am simtit cum mi se rupe sufletul, dar nici nu mai pot indura durerea zi de zi de a nu l avea aproape si durerea de a sti ca intr o zi va trebui sa renuntam unul la celalalt. vreau mai mult apoi imi amintesc ca nu se poate, nu ne am dorit sa ajungem in ipostaza asta pur si simplu s a intamplat si parca soarta a vrut sa ne intalnim, dar de ce, de ce? de ce daca totul va fi sfarsit cu sufletul meu zdrobit. de ce ma doare asa de tare???????????