Am "aflat" ce inseamna violenta domestica Options

[Teocris]

(IMG:style_emoticons/default/crying.gif) Nu credeam ca se va ajunge la asta,dar de ieri am intrat(nu ca asta imi era intentia)in grupul celor care sunt batuti in cadrul "intim"al familiei
am citit toate incurajarile voastre pentru doamna care a avut un astfel de topic dar situatia mea e un pic mai complicata.Am o fetita de trei ani care isi adora tatal,stau in chirie(mare in comparatie cu venitul meu lunar)si vine iarna(cu facturile aferente)
suntem impreuna de 12 ani si casatoriti de 6 ani,iar viata noastra conjugala nu a fost mereu roz .Au fost certuri,au fost amenintari cu despartirea dar niciodata bataie.Asta pana aseara. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/angry.gif)
In capul si in inima mea este un amalgam de sentimente care toate se bat pentru primul loc.Furie,teama,rusine,neputinta......
Imi vine sa mor!!!!!!!!
Sunt pierduta!Nu stiu incotro sa o iau!
Nu vreau sa mai stau cu el nici macar o secunda! Nu vreau nici macar sa il mai vad vreodata!
Si apoi imi vine in minte copilul meu drag care plange "tata,tata!"
Ajutor!
macar voi ......

[Fanny]

Fetele. am mutat discutia aici pentru ca era deschis deja un subiect pe aceiasi tema. Sper sa nu va suparati.
DMC, citeste si posturile anterioare, poate te ajuta cumva sa intelegi ce sfaturi ar ajuta-o pe prietena ta

O sa inchid topicul ,,Exista o solutie pentru rezolvarea violentei in familie?" astfel incat sa putem discuta pe topicul vechi si sa lua in considerare si experientele anterioare relatate de fete.

Buna dimineata! Vreau sa expun o poveste reala, care pare fara iesire, desi sunt sigur ca ea exista undeva, numai ca anumite situatii te fac sa nu o vezi. E o poveste care a inceput acum multi ani. Dominata de la inceput de violenta si frica de a actiona. Mereu aceeasi vorba:"lasa-l ca ne luam si devine mai responsabil, lasa-l ca o sa imbatraneasca si o sa ii vina mintea la loc, lasa-l ca mai are si lucruri bune, lasa-l ca o sa se schimbe". Si normal ca nu s-a schimbat. Acum situatia e destul de grava. Intruneste toate atributele unei violente in familie, dusa la extrem daca pot zice asa: control psihic (nu esti buna de nimic, n-ai facut nimic in viata, etc.), violenta sociala (izolare de familie, aste-a sunt problemele noastre nu implica copii, doar cu ei si cu persoane foarte apropiate, mai are puterea de a vorbi despre ce se intampla, unde ai stat atata, desi s-a dus la piata pentru ca el nu face nimic), violenta fizica (lovituri daca are curajul sa reactioneze verbal la ce i se impune), violenta economica (alte femei aduc milioane in casa, aici eu aduc banii). Solutii: i s-a spus sa-l paraseasca, la si parasit dar s-a intors (motivul: sa aiba copilul tata). Cand copii au crescut si au plecat, ramasa doar cu el violenta a crescut. Acum e bolnava, casnica, dependenta de doctori si spitale, copii traiesc cu chirie si o pot ajuta foarte putin material. Apel la militie, ca eu asa le zic, s-a facut. Dar ca de obicei, o amenda rezolva totul si sufera tot victima. Sa mearga in centre special destinate acestei probleme nu prea poate pentru ca este controlata si ii este frica sa nu fie descoperita, si ma e si bolnava dupa cum spuneam, iar cei de acolo te tin pe o perioada determinata, pana se "rezolva" treaba. Nu stiu, astept sfaturi si mai detaliez daca e nevoie. Rolul meu aici este sa cer ajutor si sa ajut aceasta persoana. Multumesc!

Ce povestesti tu e tragic!!!!Imi pare rau sa vad ca exista violenta dusa la o asemenea extrema mad.gif
Din cate povestesti,situatia asta nu prea are solutie.Am inteles ca persoana respectiva este inaintata in varsta.Daca pana acum nu s-a luat nici o masura....acum e un pic cam tarziu magindesc.gif
Sincer sper ca se va gasi un mod de a rezolva situatia asta....
Raman insa rezervata nesigur.gif

O solutie ar fi copiii, sa stea cu unul dintre ei pentru moment, chiar daca situatia e mai grea din punct de vedere material, ma gindesc ca, daca sta linistita un timp isi poate reveni cu bolile si apoi se poate descurca altfel, sa gaseasca ceva de lucru, sa isi poata plati singura o chirie, o camera undeva, nu stiu ce virsta are, dar ar trebui sa stea departe de el.
Ar trebui totusi sa ceara si ajutorul unui centru si unor oameni specializati (cum e Cristian Andrei), care pot ajuta macar cu un sfat in special in legatura cu legislatia in domeniu.

[dmc]

Femeia are varsta pana in 50 de ani. Deci nu e chiar in varsta. Barbatul incearca sa joace teatru, daca pot spune asa. Da vina mereu pe ea. De fata cu altii incearca sa se comporte normal, dar anumite schimbari ale starilor lui emotionale il tradeaza. Daca nu ii convine ceva, devine nervos chiar daca nu "vizibil" (aprinde tigara, de ex). De fata cu copii, cand acestia vin acasa, se comporta foarte frumos. Boala de care sufera e nevindecabila, dureaza de 10 ani. Va da-ti seama, sunt ani de cand ia medicamente zi de zi, si in plus mai sta si in stres, frica. Normal ca de curand "a mai facut rost" si de o depresie. O alta cale prin care el reuseste sa o umileasca acu e ca o face nebuna. Ii zice ca el in locul ei nu ar lua medicamente si ar incheia-o cu viata. Si mai grav e ca ea incepe sa ii fie frica sa nu inebuneasca. Umbla cu altele si ii spune ca asa este normal: de fata cu oamenii sunt sot si sotie, in privat fiecare cu treaba lui). Cred ca ce o mai tine in lupta asta cu viata e credinta si copii. Dar chinul ei numai ea il stie. De stat cu copii nu prea poate pentru ca acestia sunt in alt oras, mama ei e batrana si se simte obligata sa mai mearga sa o ajute atat cat poate. Si in plus e genul care nu vrea sa "necajeasca" pe nimeni. Trebuie sa aiba si ei un viitor, daca ea si-a distrus viata, macar vaiata lor sa fie mai buna. Nici nu stiu cum a reusit sa mai spuna cate ceva din ce pateste. Poate i-a ajuns cutitul la os. A, si pentru doamna teocris7, daca gresesc imi cer scuze, sa stiti ca un copil sufera, zic eu, mai mult din cauza violentei in familie, decat din cauza lipsei celuilalt partener. Ajunge la un moment dat sa se sature de tot. Devine neincrezator in sine, incapabil sa lege relatii cu altii, hipersensibil. Daca e baiat poate ajunge sa faca la fel, chiar involuntar, iar daca e fata, poate accepta intr-o anumita situatie sa i se intample si ei ce a vazut tot timpul. Devine intr-un fel "normal", pentru ca doar la asta au fost expusi. In cazul in care un partener lipseste, daca se simte iubit, poate trece mai usor. In plus il poate vizita. Nu e acelasi lucru cand rupi un copil, dar viata asta nu e totdeauna asa cum vrem. Viitorul lor conteaza. Am inteles ca situatia nu e asa grava, dar sa nu degenereze, Doamne fereste. Multumesc pentru sfaturi si mai astept daca mai aveti.