Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

http://www.elady.ro/articole/Povesti/

Unele dintre noi au un real talent la scris.
Cine stie, poate miine-poiimiine vom fi invitate la o lansare de carte. :estiok:
Nimic nu e imposibil !
Asa ca va invit sa va postati creatiile aici si sa ne lasati si pe noi sa ne bucuram de rodul imaginatiei voastre.

[tits_herbert]

Scenarii I

Stapanul lumii

Deschise ochii cu greu, iar ploapele grele ca de plumb dezvelira irisul albicios ce cauta avid un punct de reper.La inceput nu vedea nimic, apoi simtii cum sangele ii navaleste in cap, cum ii clocoteste in tot corpul, ca si cum de abia acum, s-ar fi pus in miscare pentru prima oara. Fiecare muschi se zbatea dureros, intr-o zvcnire necontrolata, iar degetele pornira un tremur epileptic, pe care-l oprii cu o strangere de pumn.
Statea  pe colina si privea campul ce se dezvelea la picioarele lui, era o viziune descarnata a unui razboi, de-abia sfarsit.
Mii de trupuri ravasite, ciopartite, se intindeau pana in zare in sangele cleios care parea ca nu se mai opreste, amestecandu-se cu pamantul, acoperindu-l.
Il izbii un miros intepator de carne arsa, de fum atat de gros ca-l putea simtii si in gura. Trase adanc aer in piept, si inchise ochii pentru o secunda, doar ca sa-l simta mai bine cum il napadeste, cum i se lipeste de gat, cum ii aluneca in plamani.
Un rictus i se intipari pe fata sangerie si desfigurata de durere sau de placere sau de bucurie, nici el nu stia ce simte...Duse mana la brau si o inclesta pe sabia, priponita acolo al carei maner era lipicios si cald, iar el o primi ca pe un vechi prieten, intotdeauna de partea sa, tacut, neiduplecat, misterios. Cate batalii nu purtase alaturi de ea si nici una pierduta...
Un strigat ascutit de pasare il intrerupse din visare si atunci o observa, cum statea nemiscata,  langa el, cu ochii departe. Nu era surprins, sau nu mai reactiona, nici macar cand, ea aparu in fata lui privindu-l cu ochii ei negrii si imobili. Era frumoasa, cu pielea alba si atat de matasoasa,  pometii putin ososi, ii dadeau o alura androgina atat de cunoscuta, buzele rosii, dezveleau un zambet rece. Timpul parca se oprise si atunci vorbi, ea
-Totul s-a terminat acum..., glasul ei era ca un cantec, atat de melodios si hipnotic, ii mangaia tot corpul, simtea cum lacrimile se scurg pe fata, trebuie sa vii cu mine.
El incepu sa rada, tare, atat de tare si gaunos suna, ca-l facu sa se cutremure
- Sunt eu, am castigat si ultima fortareata, striga el, scotand sabia victorios si indreptand-o spre cer
-Nu...[b], incerca ea sa spuna, dar se trezi azvarlita pe pamant
-[b]Taaaaci, striga innebunit, taaaaci, fata ii era schimonosita...sunt Stapanul Lumii, sunt Stapanul lumii.
Auzea cum ecoul purta strigatul lui pana departe si inapoi, ce cuvinte marete, cate placere fizica si psihica ii provocau, o simtea prin toti porii, in cap, in vene, cum ii punea in miscare adrenalina, cum il cuprindea.
Cu o usurinta neomeneasca femeia se ridica de jos, la fel de senina si se apropie de el
-Dar, ai ramas singur, nu mai e nimeni aici...
Ah, ar fi vrut sa o faca sa dispara, cine era ea? o apuca de mana, intr-un spasm si o stranse atat de tare, pana simtii ca il doare
-Lumea asta e a mea, am castigat-o, racni in timp ce o zgaltaia parca ar fi  inteles mai bine ce ii spunea, in felul asta
-Foarte bine, spuse ea inca atat de calma si se apropie de el ca si cum ar fi vrut sa-l sarute
Surprins el inchise ochi, si simtii cum sabia pe care o strangea in mana, ii patrundea in carne tot mai adanc. Valul cald de sange se prelingea pe lama, peste cel intarit deja si atunci o scapa pe jos
Alunga cu mana un gand uitat, si incepu sa mearga. Numai durere simtea, la fiecare pas, il coplesea, il tintuia pe loc dar el nu putea sa se opreasca, nu acum, tocmai acum. Si cu aceasta in minte se prabusi, intr-un intuneric fara sfarsit.

Deschise ochii cu greu, iar ploapele grele ca de plumb dezvelira irisul albicios ce cauta avid un punct de reper. Tavanul alb bine conturat, il aduse intr-un loc atat de cunoscut. Mirosea ciudat, nu putea sa-si dea seama a ce, si era lumina, o lumina placuta, care venea pe fereastra
Apoi auzi niste pasi marunti si o voce calda:
- Buna ziua domnule G, e timpul sa va luati medicamentele, spuse femeia zambind.
El o privea cu recunostinta, inca peirdut in ziua trecuta. Sau cate zile trecusera oare de atunci?
-Domnule G azi avem mai putine de luat, e ziua dumneavoastra preferata...
Un cutit il lovi in moalele capului, il simti rece cum il strabate de la un capat la altul si incepu sa se zbata. Simtea cum inima pompa sange, cum se zbatea si ar fi vrut sa-si miste degetele , dar ele nu-l ascultau, ce era atat de greu? Vroia sa zica ceva, dar vorba i se oprise in gat si oricat ar fi vrut sa o scoata nu reusea, il ineca, il sufoca
Infirmiera, il ridica usor pe perna, obisnuita si spuse incet ca pentru ea
-Alta criza..., in fiecare dimineata, si il privi pe neputincios cum isi misca ochii haotic, cum ii siroiau lacrimile pe fata, cum parca se zbatea sub trupul acela care il inchidea ca un cosciug.
Era paralizat, complet....
Inchise ochii si arunca in neant un ultim gand:
"- Vino inapoi, vino inapoi..."