Mama mea, Cum va impacati cu mamele voastre? Options

[kalua]

Am vorbit de soacre, de copii, de frati si surori, dar mai putin de mamele noastre.
Cum va impacati cu mama, cat de des o vedeti sau auziti? E cea mai buna prietena a voastra? Va mai scoate din sarite cateodata?

Mama mea are o fire calma si este ingaduitoare, n-am auzit-o niciodata vorbind urat, nici macar "du-te dracului" nu spune. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
O iubesc din toata inima, cu toate ca, uneori, ma scoate din papuci. Dar asta e vina mea, eu sunt cea care sar in sus la cea mai mica chestie care nu-mi place. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/nusepoate.gif) A fost langa mine nu numai cu o vorba buna cand am avut nevoie de ea, ii multumesc si aici pentru asta.
Vorbim aproape zilnic la telefon, de vazut ne vedem mai rar (cam o data la doua saptamani), iar dupa ce am facut trierea asa ziselor prietene, ea imi este principalul confident si sfatuitor.

[3A]

dragelor, m-au incantat si intristat povestile voastre (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Lili, sa stii ca a zis f. bine Ham.
Mama mea are 2 extreme, adicatelea intr-una e asa cum povesteste Ham si intr-adevar a trebuit sa fiu f. stapana pe mine cand aveam o discutie cu ea, mai ales ca avea niste argumente de ramaneai paf,
si pe de alta parte am invatat sa nu ma mai enervez luandu-mi pauze (adica daca ma enervam incheiam conversatia, evident asta a fost mult mai usor cand nu mai stateam cu ea, ca daca eram in aceeasi casa venea dupa mine ca mai avea ceva de zis.)

Apoi venea extrema cealalta ca de fiecare data cand am dat de greu a lasat totul la o parte si m-a ajutat ba cu incurajari ba cu ajutor la propriu (si-a lasat serviciul ca sa stea cu copilul meu si eu sa pot reincepe serviciul)

Acum suntem mai mult decat ok, a devenit prietena cea mai de incredere, si intr-adevar faptul ca am devenit si eu mama a schimbat muuult lucrurile ca am inteles-o in multe privinte
si a mai fost o chestie: emigratul...
A fost greu la inceput, dar cu timpul am reusit amandoua sa pricepem ca desi avem f. multe in comun mai ales ca valori si gandim in multe chestii la fel, temperamentul si felul cum rezolvam problemele difera total.
eu stau stau si apoi zbang am rezolvat problema intr-un fel nebunesc la care ea nici nu se asteapta.
pe cand ea e mult mai socotita si mai conservatoare.
Eu am vrut sa fiu ca ea pentru ca am admirat-o mult (carnet de conducere la 40 de ani, si alte initiative d-astea de femeie independenta si cu personalitate) si ma enervam ca nu pot sa fiu ca ea, ea ma admira pentru curajul meu nebunesc dar ii era groaza sa nu dau cu capul de pragul de sus!

Pana la urma am ajuns la o pace faina, ne acceptam una pe alta si profitam de avantajele firilor diferite!

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)