Relatii dupa pierderea tatalui Options

[honney]

Buna,

Nici nu stiu cum sa incep. Am mai postat aici cu mult timp in urma..a murit tatal meu de cancer la ficat si sunt distrusa si acum dupa 10 luni de zile. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)
Ma gandesc zilnic la el si stiu ca nimeni nu mi-l mai poate aduce inapoi..din pacate... (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) O sa ramana in sufletul meu pentru toata viata.
Acum scriu pentru ca sunt nedumerita.. E ceva ciudat... La cateva luni dupa ce l-am pierdut pe tata...am primit un mail la sevici..de la un tip..care-mi scria ca-si doreste o relatie..ca doreste sa ma cunoasca...in limba engleza. I-am raspuns..si l-am intrebat de unde are adresa mea de mail..mi-a zis ca a intrat pe un site si i-a placut descrierea mea...bla-bla.
Am continuat sa ne scriem..imi spune ca e in strainatate..ca e singur..ca are rude in Romania...la un moment dat imi zice ca nu-i place lumea in care traiesc..parca traiam in lumea a treia.. (IMG:style_emoticons/default/angry.gif) In sfarsit..ii raspund ca nu mai vreau sa-mi scrie..el se conformeaza si-mi ureaza chipurile tot binele din lume..
Nu stiu ce mi-a venit, va rog sa ma credeti..ma simteam fff singura .cum sunt de fapt si la ora actuala ..si-i trimit un mail in care-l intreb ce mai face. Imi scrie ca e in Romania si pentru ca eu n-am crezut ca exista( l-am tot intrebat de unde are adresa de mail..pentru ca nu eram lamurita..era normal..sa am dubii).
Nu i-am mai scris...De sarbatori ma trezesc ca-mi ureaza un An nou...ii raspund la fel cu o urare.
In ianuarie..imi scrie din nou.. de data asta..ca e singur, ca a fost in Romania , ca n-a avut curajul sa ma cunoasca...ca-i pare rau ca nu a venit sa ma vada.
Nu vreau sa va plictisesc cu mesaul meu..dar la un moment dat imi zice ca vrea o tipa puternica, de viata..sa se distreze..Din pacate nu cred ca sunt puternica, am trecut printr-o mare tragedie cu tata( ma mir ca nu am facut depresie)..si stia ca sunt doliu.
Cert e ca imi mai scrie 2 mesaje..seci si nu a mai dat niciun semn de viata!!!!
Am ajuns la concluzia ca e o mare mascarada, o bataie de joc..nu inteleg ce a castigat la faza asta... (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Degeaba i-am dat nr de telefon, nu m-a sunat niciodata. Nu ma ridicam la pretentiile lui...Nu stiu ce sa mai zic..sunt ff dezamagita de oameni..
(IMG:style_emoticons/default/sad.gif)
Astept parerile voastre...

Multumesc mult!

[Teocris]

Draga mea, nu ai de ce sa te superi.
Tu trebuie sa fi puternica! Daca si noi am incepe sa "bocim" in rand cu tine, atunci cine te-ar mai ajuta?
Durerea nu ti-o poate lua nimeni si nu rezolvi nimic daca nu te ridici deasupra ei. Noi asta incercam sa facem!
Aici suntem un grup unit si iti poti gasi prietene foarte bune. Incearca sa ne vezi cu alti ochi si citeste ce te sfatuim cu alt ton. Vei vedea ca nu suntem deloc rele, ci doar vrem sa te ajutam. Capul sus!
(IMG:http://www.arthurmustafa.com/images/octombrie2006/HPIM0725-Edit.jpg)

Acum esti prea sensibila si blue ca florile de mai sus. Dar vezi ca ele traiesc intr-un mediu vitreg. asta nu le impiedica sa fie atat de frumoase si iubite.
Sper ca ai inteles mesajul meu. (IMG:style_emoticons/default/hug.gif)

[andutz]

honney, sper ca mai citesti si postul asta...
eu te inteleg, pentru ca si eu mi-am pierdut tatal prematur...si, la fel, a fost un om deosebit, si viata mea nu va mai fi niciodata la fel. Au trecut aproape 4 ani de atunci, si inca am perioade cand ma doare atat de tare lipsa lui incat imi vine sa urlu...
Cat despre voi fetelor...m-ati dezamagit. Nu stiu daca ati trecut prin asa ceva (nu orice pierdere e la fel, asa ca chiar daca v-a murit cineva, nu inseamna ca intelegeti...) dar una dintre cele mai inutile lucruri (si harmful si care te fac sa te urci pe pereti) e sa ti se spuna ca viata merge inainte...si sa-ti vezi si tu de viata...si sa get over it...va rog mult, nu mai spuneti asa ceva...pentru ca facand asa scuipi pe sentimentele omului respectiv, pentru ca ii spui de fapt ca pierderea nu a fost atat de mare incat sa merite sa fie luata in seama...Pe mine cel mai tare m-a durut cand oamenii se asteptau sa-mi revin dupa cateva luni, dar they couldn't have known - durerea fiecaruia e unica, si cel care te ajuta cel mai bine e cel care te lasa sa plangi, si sta langa tine in tacere, si te asculta, si pur si simplu e langa tine...si cand deschide gura o face numai ca sa spuna cat de rau ii pare...
Asa ca honney...imi pare cu adevarat rau pentru tatal tau...si as vrea sa te pot lua in brate, si sa te las sa plangi, sa se scurga un pic din durerea aia...si as vrea sa fiu alaturi de tine si un an sau doi sau 5 mai tarziu, cand durerea iar o sa iasa la suprafata si o sa-i simti lipsa ca pe o durere fizica...
Honney, ma rog pentru tine. Fie ca Domnul sa iti aduca aminte ca El este Tatal orfanilor...si sa te mangaie.